Pentru că, în general, copiii au impresia ca nu sunt obositi niciodata, de-a lungul anilor am încercat tot felul de metode de păcălire a piticilor mei să adoarmă.
I-am legănat pe picioare când erau mai mici, logic, nu ca să îi adorm , Doamne fereşte, ci pentru ca imi era frig şi ei puteau să mă încălzească sau pentru că vreun animal de pluş era foarte obosit, dar nu putea adormi singur, ci doar ţinut în braţe.
Când au mai crescut un pic , începuseră să îi pândească nişte creaturi inventate tot de ei. Dacă îi găseau cu ochişorii deschişi noaptea, Babaruza (pentru Cristi) şi Capra (pentru Dănuţ ) erau gata – gata să îi fure şi să nu îi mai aducă înapoi niciodată.
A mai trecut ceva vreme şi nu ştiu cum , dar după ce le citea mami povestea de seară, tuturor animăluţelor de pluş li se făcea somn şi voiau învelite şi culcate. Drăguţă metoda de adormit piticii. Singurul neajuns era că , în ditamai patul dublu nu mai aveai loc să arunci nici măcar un ac. Ce să faci? Animăluţe erau multe şi trebuiau culcate toate. Nu mai spun că şi ele voiau să asculte povesti, aşa că Dănuţ a început să le spună. Din câte îmi amintesc , încă nu împlinise 3 ani. “Capra cu trei iezi”, prima poveste spusă de el, suna cam aşa: “Era odată o capră care avea trei iezi. Ei au deschis uşa şi i-a mâncat lupul. Sfârşit.”
Uneori îi rugam pe ei să mă adoarmă pentru că eram taaaaaaaaare obosită şi nu puteam să fac nani singura. 😀
Cea mai nouă metodă de adormit teroriştii e prin concurs. Într-o seară ţipau cât îi ţineu guriţele că nu vor nani. Le-am propus atunci un concurs de stat treji şi le-a plăcut ideea. Acum am elaborat-o un pic şi e “Concurs de stat treji cu ochii închişi”. Le place la nebunie. După ce spunem povestea, trecem la concurs… Problema e că încă nu ştim cine a câştigat. 😀 😀 😀
Mai aveţi şi alte idei de adormit pitici?
Diverse Diversificate 2 
Buna, ai un premiu la mine.
Multumesc! 🙂
Imi place povestea lui Danutz =)) cand eram mica, o puneam pe mama mai mereu sa-mi spuna “fata babei si fara moshului” ( preferata mea :”> ). Si faceam ca toate alea cand mami, din cauza oboselii, mai sarea cate o parte 😆
Sa vezi ce frumos e cand inventezi impreuna cu ei o poveste, iar in seara urmatoare te roaga sa o repeti! 😀
Reportofonul e “sfant”!
Tare frumos. Citind articolul, mi-am amintit de mama mea care din pacate nu mai este printre noi :((. Mi-e asa dor de povestile ei, de cate lupta de lamurire ducea cu mine pana sa adorm. Asta din zisele lui tata.
Cat despre metode de adormit, eu ti-as sugera sa dai inainte cu asta actuala, cine sta treaz mai mult cu ochii inchisi.
Un pup dulce pentru piticii tai :*
Daa, e cea mai haioasa metoda pe care am inventat-o pana acum. Multumesc pentru vizita! 🙂