Legenda bradului de Craciun

Demult, tare demult, când picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai păşeau pe acest pământ, s-a iscat din senin o furtună, cum nu se mai pomenise. Grindina era cât oul de porumbel, vântul smulgea pietrele din loc iar cerul se întunecase ca la venirea nopţii, măcar că era miez de zi. Iisus Hristos şi Sfântul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei păduri, şi au cerut adăpost copacilor, care însă se ascundeau, care mai de care mai zgribuliţi şi mai înfricoşaţi. Mândrii stejari şi fagi nu au vrut să-i primească la adăpostul lor, pentru că abia îşi puteau păzi frunzişul bogat de urgia cerurilor – unde să-i mai adăpostească şi pe cei doi călători? Merii şi perii au spus că trebuie să-şi apere fructele, sălciile şi plopii s-au făcut că nu-i băgau în seamă şi au tăcut. Dintre toţi, doar bradul s-a învoit să le ofere adăpost. El a spus: „Fructe mândre pe care să le apăr nu am, frunzişul meu e făcut din ace ascuţite, care nu se tem de grindină, oamenii mă ocolesc şi mă socotesc nefolositor, dar dacă vreţi să-mi cinstiţi acoperământul cu prezenţa voastră, eu vă voi primi cum voi şti mai bine şi am să învelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese”. Zis şi făcut. Domnul Iisus şi Petru au fost păziţi cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic.

Apoi furtuna s-a oprit iar soarele a răsărit, din nou, mândru pe cer. Atunci, ieşind din adăpostul cetinei, Iisus cuvântă astfel către brad: „Dintre toţi copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatălui Meu, te voi răsplăti. Fie ca de azi înainte, iarna, tu să nu-ţi mai lepezi frunzişul, ca ceilalţi copaci, ci să-l păstrezi veşnic. Apoi, fie ca acele tale înţepătoare să capete o mireasmă care să-i bucure pe oameni, să le dea putere şi să le vindece bolile, astfel încât ei să te preţuiască aşa cum se cuvine. Cât despre lipsa ta de rod, fie ca în miez de iarnă, când toate fructele pământului se vor fi terminat, oamenii să te împodobească şi să pună pe ramurile tale toate bunătăţile, iar atunci când se vor strânge în jurul tău, ei să se gândească la Mine, pentru că tu eşti copacul cel mai drag Mie”.
Numai ce zise acestea şi Iisus dispăru, împreună cu Petre, într-o geană de lumină. A rămas în pădure bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum şi această poveste murmurată de frunzişul copacilor, înfioraţi de minunea dumnezeiască.

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in povesti and tagged , , . Bookmark the permalink.

23 Responses to Legenda bradului de Craciun

  1. Hmm… nush ce sa zic…ceva nu se leaga! Partea cu rasplatitul! Bradul a fost rasplatit in asa fel incat e taiat cam pe la 15-20 de ani, dus in casa unde in 10-15 zile va muri! Si uite asa brazii nostri falnici si frumosi mor prin case…
    No offence!🙂
    Am cautat si eu pe net legenda bradului de Craciun, am gasit diferite variante toate cu trimitere la pruncul Isus, la copilul Isus, la adultul Isus… acum ma intreb eu, oare, acolo unde a copilarit Isus, cresc Brazi?

    • oanaclara says:

      Legenda e o povestioara prin care se incearca o explicatie a unui fapt real. Nu stiu daca erau brazi unde a crescut Iisus,dar cand vad macelul mi se face rau. Am vazut ce a ramas dupa ce oamenii au adus brazi, au incercat sa ii vanda pe bani multi si pana la urma i-au abandonat in piete. Bradutul meu e artificial si…alb.

  2. Legenda este frumoasa, realitatea este trista…urat peisajul acela din piete, cu mormanele de brazi, am vazut si un reportaj la tv…

    • oanaclara says:

      E trist faptul ca unii oameni sunt stapaniti de lacomie. Daca mai lasau din pret ,nu ar mai fi fost nevoiti sa lase in strada atatia brazi, ar fi avut si ceva profit si nu in ultimul rand, ar fi facut niste amarati fericiti de Craciun. Asa , nimeni n-a avut nimic de castigat.

  3. VictorCh says:

    1. Legenda este draguta si (mai ales) moralizatoare.

    2. Probabil nu stiu eu sa caut: linkul de pe “SURSA” ma trimite nu la ceva despre legenda bradului, ci la presa locala din Galati.

    3. Ce mi se pare mie CU ADEVARAT inexplicabil este felul in care comerciantii nu reduc DELOC pretul brazilor taiati, nici macar in seara Ajunului de Craciun, pana in ultimul moment cand se hotarasc brusc si (in loc sa fi recuperat macar CEVA din bani – si din timpul investit stand in piata*, si totodata sa fi facut o bucurie celor ceva mai… “modesti”, mai lipsiti) pleaca abandonand brazii cu totul (fie – in cazul cel bun – “ca atare”, asa cum se gasesc, fie – cum am mai vazut – ciopartindu-i pt a deveni inutilizabili pt ornamentat.)

    * Intr-unul dintre anii trecuti (cand amanasem exagerat de mult cumpararea bradului) am avut surpriza ca in seara Ajunului sa gasesc de cumparat – pe pret cu care la amiaza nu puteai sa cumperi decat eventual crengi taiate – un brad deosebit de frumos (“pe alese” dintre mai multi brazi ramasi, la care “salivasem” cu vreo doua zile inainte si decisesem ca nu-mi permit asemenea brad, pretul fiind – atunci – pe masura frumusetii si marimii sale: a trebuit sa-l mai scurtez binisor pt a incapea intr-o camera inalta de 3 m).

    4. Mai exista (cel putin in Timisoara exista, de cativa ani) varianta cu braduti (ceva mai mici si ceva mai scumpi) vanduti inradacinati (cu ceva pamant in jurul radacinilor). Unul dintre acestia poate fi plantat (dupa folosirea ca brad de Craciun in anul cumpararii) fie intr-un recipient mare (si ulterior readus in casa si re-impodobit cu ocazia sarbatorilor de iarna din anii urmatori), fie direct in pamant, intr-o curte, o gradina (chiar si la ses: AVEM in curte doi asemenea brazi – cumparati “pe sub mana” CANDVA, in vremurile de trista amintire – cand brazii de Craciun erau f greu de gasit – brazi care intre timp au crescut inalti “cat casa” – unul putin mai mare, celalalt (putin mai tanar) ceva mai mic) sau undeva intr-o padure la altitudini care sa-i priasca.

    • oanaclara says:

      Am “reparat” sursa. Mai nult de atat nu pot face.🙂
      Legat de bucuriile facute celor mai saraci , tocmai asta scrisesem ceva mai sus,inainte de a-ti citi comentariul. Pe 24 seara am oprit in piata langa un astfel de morman de brazi (nu avusesem timp pana atunci si ii promisesem bunicii mele ca ii cumpar o creanga de brad sau un brad mai mic). Am avut surpriza de a reusi sa achizitionez un brad cu doar 10 lei. Aveau pret unic pentru ca nu se vandusera pana atunci. Bradul pe care l-am ales era foarte frumos si avea cam 2,5 metri. Batrana a fost tare incantata cand m-am dus si i l-am si impodobit🙂
      Acasa aveam deja bradut impodobit de vreo saptamana pentru ca stiu eu doi pitici care nu au mai avut rabdare.
      As propune o lege prin care sa se poata comercializa doar braduti naturali in ghivece. Asa , in cazul in care nu se vand , ar putea fi plantati. Nu garantez ca s-ar prinde toti , dar nici nu ar mai fi atata risipa.

      • lorelei says:

        O idee foarte buna (legea propusa de tine), numai de ar fi auzita de catre cei cu putere!😉

      • oanaclara says:

        Astia de la putere oricum sunt surzi si orbi si cum mai vrei. Uite aici un exemplu:
        http://lobbypentrudialogsocialreal.blogspot.com/p/audiere-publica.html

      • VictorCh says:

        “…in cazul in care nu se vand , ar putea fi plantati.”
        DE CE numai daca nu se vand? Ai nostri sunt deja mari, sunt afara in pamant de MULTI ani, DUPA CE (fiecare pe rand) fusesera folositi (ani la rand – fiecare) drept brazi de Craciun: adusi in casa cu vasul in care erau ATUNCI plantati, au fost impodobiti (repetat), si au fost plantati afara doar cand era deja prea greu sa fie adusi inauntru (si recipientele in care fusesera plantati “le ramasesera mici”).
        Au fost trei asemenea brazi, dar celui de-al treilea (cel mai mic) nu i-a mers bine, si la un moment dat s-a uscat (inca relativ mic fiind). Dar doi traiesc!

      • oanaclara says:

        Pai ma refeream la brazii care au ramas abandonati prin piete. E normal ca, daca ai cumparat asa ceva, dupa sarbatori sa incerci sa il plantezi undeva .

  4. VictorCh says:

    P.S. Constat ca ti-ai “imbracat” blogul in “haine noi”. Nu e rau deloc – felicitari! – (si textul parca-i mai usor citibil), da’ EU sunt o fire conservatoare si as fi preferat sa fi ramas varianta anterioara (ASA parca nu mai e – PT MINE – acelasi blog, va trebui sa ma re-obisnuiesc cu el).

  5. Pingback: topul anului – classic rock « Colţu' cu muzică

  6. Pingback: topul anului – muzichii autohtone « Colţu' cu muzică

  7. Aliosa says:

    @ ALL!!!
    LEGENDA de aceea se numește LEGENDĂ căci ,este LEGENDĂ iar noi nu facem altceva decât să ducem LEGENDA mai departe ca să nu moară LEGENDA !!!!
    Înn rest, fiecare o interpretează în felul său !!!
    CRĂCIUN FERICIT TUTUROR !!!!!!!
    LA MULȚI ANI !!!!!!!!
    Cu respect,
    Aliosa.

  8. Pingback: Water drops « schtiel

  9. Pingback: topul anului (3) – muzică europeană « Colţu' cu muzică

  10. Aliosa says:

    @ Oana,
    Legenda e frumoasă și trebuie înțeleasă ca atare !
    S-a dus CRĂCIUNUL dar eu încă-l am în memorie iar ca ZIUA de 25 decembrie 2011 să-mi fie mereu trează-n minte,pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/
    am postat:
    „ La ANUL care vine, să fie și mai BINE ” !
    O seară frumoasă !
    Alioșa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s