Ignat american

De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!
Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.
Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție.
Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.”
Traiasca globalizarea!
Sursa: mail
Thank you, MR.NICK!🙂

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Haioase and tagged , , . Bookmark the permalink.

20 Responses to Ignat american

  1. Pingback: Santa « schtiel

  2. lorelei says:

    Felicitari, pentru postare! Am ras cu lacrimi de lectia de ignat data americanilor.
    Craciun Fericit, Oana, tie si pustilor tai!

  3. Marian S says:

    Cremenal!!! 🙂

    Craciun fericit si toate cele bune iti urez, ca sunt grabit si vreau sa fuuuug!!!

  4. lili3d says:

    Sărbători senine!

  5. mandea007 says:

    Anul asta n-am porc. ,,Dar cind ai avut tu porc vreodata ?” ma vor intreba rautaciosii, si ar cam avea dreptate. Dar am catea! Tot e ceva… Inspirat de ,,dinsa”, si de iarna geroasa ce va sa vina a iesit ,,tochitura” de fata. Lectura placuta si ,,SARBATORI FERICITE” tuturor!

    CUMPĂR CÂINE

    Îmi trebuie neapărat un câine. Mare, fioros şi rău, foarte rău, câine de luptă într-un cuvânt.
    Era odatã, phii Doamne, eram copil pe vremea aceea… un film, un film de groazã, ,,Câinele din Baskerville”, ce mã-nfiora, ce mă îngrozea, şi acum mi se zbârleşte pãru-n cap de spaimã… Ãla da câine!
    Dar unde mai gãseşti în ziua de azi câine ca ăla? Doar în Baskerville fireşte, da-i hãt hãt, departe tare, la capãtul pământului. Dar cum ajungi acolo? Şi cu ce-l aduci? Şi oare ţi-l primesc în avion? Dacă scapă dihania din cuşcă?… nici nu vreau să mă gândesc.
    Bine bine o sã spuneţi, dar ce-ţi trebuie ţie, om bãtrân, câine, şi tocmai din Baskerville?
    Cum adevãrul e preferabil întotdeauna minciunii, oricât de abil ar fi ea ticluită, am sã fiu cinstit, poate chiar prea cinstit, aşa că să nu râdeţi de mine.
    Totul a început într-o noapte geroasă de ianuarie, în urlete de lupi flămânzi, când viscolul şi gerul îngheţară vigilenţa unor răcani cantonaţi în adâncul tainic şi de nepătruns al codrilor, la Ciorogârla. La început n-am dat mare importanţă dar evenimentele se precipitară haotic, incontrolabil.
    Jafuri de bănci, atacuri la case de schimb valutar, elementul infracţional cuprinse brusc toată ţara.
    Acea senzaţie de spaimă, de mult uitată, mă cuprinse iar… În jurul meu totul căpăta dimensiuni apocaliptice, îngrozitoare: capacele de canalizare, pe program ISPA fireşte, dispărură instantaneu, coşurile de gunoi proaspăt montate aşijderea, şi ca dezastrul să fie complet şi groaza deplină maşina lui Silviu, bunul meu vecin, deşi-i cam place şpriţul şi vorbeşte tare da-i sãritor şi bun la suflet, dispãru şi ea, în neant. Unde, cum, nimenea nu ştie…
    Din ziua aceea n-am mai fost om; coşmaruri înfiorătoare mă trezeau în miez de noapte, transpiraţii reci îmi îngheţau sângele-n vine, tensiunea îmi crescu brusc, pulsul la fel. Şi nici cu colesterolul nu stăteam prea bine…
    Visam soldaţi dormind în post, hoţi sărind gardul, coloane de tancuri în marş, bărbaţi, femei, copii, aruncând înaintea lor cu flori, în timp ce bătrânii, în baston, cu pieptul plin de decoraţii, spuneau cu mândrie-n glas: ,,Fac manevre la Mălina!”
    În timpul ăsta coloana de tancuri îşi continua netulburată marşul. Ajunsă la Combinat coti niţel la stânga, hopa sus, pe cântar, şi toată lumea mulţumită: hoţii cu un ban câştigat cinstit iar Combinatul cu fier vechi la topit. Şi chiar că erau vechi, T34, din Al Doilea Război Mondial.
    Degeaba strigam eu incapabil sã mã mişc, hoţii, hoţii, hoţii, nimeni nu mã auzea…
    Acum aţi înţeles de ce îmi trebuie neapărat un câine, chiar dacã nu-i din Baskerville? N-aţi înţeles?? Aaa, mă scuzaţi, am uitat un amănunt.
    Eu, din nefericire, stau la etajul unu, la stradã, chiar în faţa regimentului de tancuri xxx, secret militar. Şi când visam eu ce visam se fãcea cã, amatori neinstruiţi, neghiobii de hoţi ieşeau pe poarta unitaţii, contrar regulamentelor militare în vigoare, cu ţeava ridicatã.
    Iar termopanele mele, mândria mea, mă invidiază toţi vecinii, Salamander, pvc, cinci camere, de ultimă generaţie, 40 de milioane acum trei ani, zang, zang, zang… Invariabil la faza asta mã trezeam leoarcã de sudoare, înspãimântat de moarte.
    Deci vreau un câine, unul rău, să-l dăruiesc d-nului comandant să-i dea drumul prin curte, că oameni suntem şi, stresaţi în vremuri de criză, ne mai fură somnul.
    Doar aşa poate voi dormi şi eu mai liniştit…

    • oanaclara says:

      😀😀😀 Caini nu se gasesc? Avem destui in tot orasul. Simpatic textul.
      Craciun minunat va doresc si va daruiesc acea colinda despre care mi-ati spus ca va e tare draga.

  6. VictorCh says:

    Foarte placut si cu mult umor descrise niste adevaruri cam… prea delicate pt stomacurile noastre sensibile de “oraseni civilizati”, pt care ALTII – si IN ALTA PARTE, ferit de privirile noastre – oficiaza sacrificarea animalelor si pregatirea lor pt consum.

  7. Camelia says:

    Când începusem să citesc, credeam că tu eşti cea cu isprava; eram nedumerire…apoi m-am dumerit întru sfârşit.
    Cândva, demult, am fost şi eu prin preajmă unei întâmplări ca cea cu pricina…îngrozită cât cuprinde când am văzut cum bietului grohăitor i se tăia beregata, în extazul celor aflaţi acolo într-ale petrecaniei…dar, deh, aşa’i datina la unii, cere sacrificiul, în ziua de Ignat.

  8. Pingback: ultimul top pe anul ăsta « Colţu' cu muzică

  9. Pingback: ultimul top pe anul ăsta « Colţu' cu muzică

  10. Pingback: Vineeee Moş Crăciun! :) | absolut obişnuit

  11. VictorCh says:

    SARBATORI FERICITE!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s