Ileana Vulpescu – “Arta conversaţiei”

*

“Mă atrag oamenii complicaţi. Mă atrag major, nimicitor, doar oamenii care mă fac să visez, care maschează atât de bine implacabilele roţi dinţate ale imuabilelor legi care ne guvernează, atât de bine că mă fac să le uit existenţa. Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui.”

*

“Femeilor care n-au făcut altceva decât să îşi păstreze frumuseţea unui trup pe care n-au vrut să-l deformeze cu maternitatea le reproşez inutilitatea, vidul. Mi-e necaz de femeile care nu-şi preţuiesc singurul avantaj: cel de-a crea viaţa. Sunt atâtea femei singure care-ar fi bucuroase să aibă cu cine face un copil.”

*

“Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Ceea ce îţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi, într-o zi, că numai spiritualitatea rămâne dintr-o iubire.”

*

“Când într-o căsnicie unul din soţi îşi găseşte pe cineva, cel/cea de acasă dintr-o dată se umple de toate defectele, ca de bube dulci. Totul este să ai răbdare şi lucrurile se reechilibrează: vezi că şi “zeul” mai are defecte, vezi că şi “vechitura” de acasă are calităţi şi, una peste alta, ajungi de multe ori la concluzia că “vechitura” e mai bună decât “prospătura”.”

*

“Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.”

*

“În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteşte mai mult decât un roman-fluviu, o privire – mai mult decât o bibliotecă.”

*

“Nimeni nu are dreptul să aleagă pentru altul, oricât l-ar iubi.”

*

“Ura şi focul trebuie înăbuşite din primul moment, altfel în urma lor rămâne cenuşă.”

*

“Nu iubeşti cu adevărat decât pe cine respecţi.”

*

“Omul trebuie să fie pregătit ca oricând să poată trăi singur.”

*

“Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele. Cred că oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare.”

*

“În viaţa asta, numai pe mine contez ca partener permanent al meu însămi. Şi nu vreau să-mi fie niciodată nici ruşine şi nici scârbă de mine însămi.”

*

“Oamenii despărţiţi n-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, dacă-l pigulesc, şi-l vântură, în loc să-l lase să-şi doarmă somnul, fac un venin din prezent. Şi de venin nu duce nimeni lipsă…”

*

“Cine e sigur pe sine nu e nici invidios, nici intrigant, nici arivist.”

*

“Când vorbeşti despre tine este imposibil să te desparţi, să te “filtrezi” de alţii, într-atât viaţa noastră este împletită cu a altora, dependentă de ea. Viaţa fiecăruia dintre noi este, faţă de oamenii care-o determină, ca un râu, în raport cu bolovanii pe care-i duce cu el la vale.”

*

Citatele au fost preluate de AICI.🙂 Zi faina!

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in maxime si cugetari and tagged , , , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Ileana Vulpescu – “Arta conversaţiei”

  1. VictorCh says:

    Cu vreun sfert de veac in urma, cineva care ma cunostea bine mi-a dat cu imprumut cartea mai mult cu sila, ca eu n-o voiam. Degeaba: din cauza titlului care mi se parea mie nu-stiu-cum “nu mi se arata” s-o citesc; am inceput s-o citesc (dupa vreo juma’ de an) intr-o imprejurare cand chiar nu aveam la indemana nimic altceva de facut si trebuia mortis sa “omor” multe ore. Urmarea: am inceput s-o citesc dupaamiaza relativ devreme si am terminat-o de citit in dimineata urmatoare exact la timp pt a mai reusi sa ajung la serviciu aproape la timp – si in ziua urmatoare am inceput s-o recitesc mai pe indelete.
    Intre timp, mi-am cumparat nu-mai-stiu-CATE exemplare din carte, si TOT “fara” sunt: nu ma pot cenzura incat sa n-o ofer cu drag oricui mi-o cere, chiar si atunci cand stiu dinainte ca “n-o s-o mai vad”.
    A ramas in timp una dintre lecturile mele preferate, cea din care imi vine si mie sa extrag cel mai multe citate. (O reactie oarecum similara am avut – spre marea mea surpriza – la citirea cartii “Infanteria stelara”; CARTEA, nu filmul! Din amandoua consider ca am avut destule de invatat – sau macar de clarificat dintre ideile pe care inainte le avusesem, dar imi erau “incetosate”.)

    • oanaclara says:

      Si eu am citit-o cu drag (tot noaptea), apoi am imprumutat-o cuiva (nici nu mai stiu cui) si am ramas fara ea.🙂 Nu imi pare rau. Poate si persoana respectiva a dat-o altcuiva s-o citeasca si cine stie pe unde a ajuns.

  2. lorelei says:

    Stii ce este amuzant, Oana? Si eu am inceput sa o citesc weekend-ul trecut, dupa ce am descarcat-o de pe net (am citit-o /si mi-a placut la nebunie la varsta liceului, si tot asa ca si tine, am dat-o cuiva si n-o mai am) si aveam deja pregatita o postare asemanatoare cu a ta – din care, acum iti trimit doar atat:
    “Trecutul e o-ncăpere din prezent în care intrăm mai rar. N-avem decît
    să deschidem o uşă, atît, şi suntem în trecut, iar uşa asta se deschide
    singură foarte des…”

    P.S.
    Oare mi-o fi influentat cumva destinul, caci, nu stiu cum se face, dar traseul meu in viata seamana izbitor cu cel al Sanzianei?!…

    • oanaclara says:

      Orice ni se intampla ne influenteaza , chiar daca nu realizam asta. Probabil undeva in subconstient a ramas un/o ceva care ti-a purtat viata pe un anume drum.🙂

  3. ela says:

    am descoperit-o pe la 16 ani in biblioteca liceului…titlul nu m-a atras deloc..dar..am simtit ca vreau s-o iau…si m-am trezit ca o citeam pe sub banca in ora de matematica…n-am lasat-o din mana pana la terminare…Iubesc aceasta femeie pentru tot ce-a indurat…iar azi, la aproape 20 de ani de cand am citit-o..azi as putea scrie o carte exact la fel….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s