Un american îndrăgostit de România

Scris de Kurt Michael SANGER
Vineri, 12 August 2011 10:14
Unul din primele lucruri pe care mi le reamintesc privind şederea mea în România este cã am mâncat roşii. Lucrul în sine poate pãrea aiurea, iar dacã eşti român şi mãnânci întotdeauna roşii româneşti, ai putea ignora asta. Eu însã, când mã gândesc la roşiile româneşti, îmi amintesc lucruri absolut minunate (nu neapãrat de-ale gurii), ci de întreaga voastrã ţarã. Am sã explic.

În America, roşiile nu sunt atât de roşii, de proaspete şi de pline de savoare. Cele mai multe sunt îmbunãtãţite cu pesticide şi sunt îngheţate la un anume moment al dezvoltãrii, înainte de a le mânca. Ale voastre explodeazã de aromã. Sunt atât de proaspete încât par culese direct din pãmânt. Sunt dulci ca bomboanele şi, de ce mãnânci, ai mai vrea una.

Încerc sã-mi amintesc vârsta la care am auzit prima datã de România, prima datã când aflam pe unde se situa, pe hartã. Habar n-am ce am crezut despre România în tinereţe, altceva decât un loc de dincolo de Cortina de Fier ce a separat Estul de Vest, pe mine de tine. Când am aflat în 2003 cã voi fi delegat pentru 10 sãptãmâni în România, sincer, nu ştiam la ce sã mã aştept. Mi-amintesc de acea varã, când am venit în Constanţa. Plaje de vis în Mamaia, restaurante cu meniuri incredibile, anotimp spectaculos! Dans în baruri şi cluburi, rãsãritul la Marea Neagrã (pe care îl prindeam aproape întotdeauna!), în vreme ce iulie trecea … Mai târziu, am fost la Bucureşti, în Delta Dunãrii, Braşov, Sighişoara. Nu pot uita piscurile înzãpezite vara, pe când treceam spre nord, sau solitudinea ancestralã a Deltei. Cred cã România îmi lipseşte cel mai mult pentru mãreţia peisajelor şi a forţei pe care o degajã. De-a lungul experienţei mele, disponibilitatea românului de „a mã învãţa ţara lui” a fost unicã. Între toate ţãrile din zona voastrã, vouã, românilor (dupã cum am observat) vã pasã de istorie, de viaţa de zi cu zi, de proverbele voastre. Mândria voastrã ca naţie este recunoscutã şi în SUA, unde am întâlnit români bucuroşi sã afle cã am petrecut ceva timp în ţara lor şi mã îmbrãţişeazã cald, ca pe un prieten, când le spun ce mult mi-a plãcut România. Câteodatã mi-e jenã, gândindu-mã cât de uşoarã mi-e viaţa, comparând-o cu a multor români. Când ai crescut în SUA, cu legile lor şi ale democraţiei, fãrã sã intervinã Guvernul (sau Consiliul de Miniştri) în viaţa ta, eşti tentat sã crezi cã e la fel pentru toatã lumea. Despre comunism îmi pot doar imagina cum a fost. De la românii pe care i-am întâlnit, cei mai mulţi dintre ei mai în vârstã decât mine, am aflat o imagine tulbure a ceea ce a fost, şi-apoi, cum aratã tranziţia spre noul sistem (de data asta necontrolat de stat).

Luând în considerare întregul trecut al României, comorile voastre au rãmas intacte. Orice poate supravieţui unor vremuri prin care aţi trecut, devine o parte a caracterului naţional. În aceastã privinţã sunt fericit cã lumea s-a schimbat şi schimbarea mi-a îngãduit sã cunosc România. Oameni vrednici, femei frumoase. Bãutori, dar şi „povestitori de milioane”.

Astãzi scriu din New York, unde m-am nãscut, am crescut şi, faţã de toate cãlãtoriile mele, mã simt acasã. Pare foarte departe de România. De fapt, doar pare. Pentru cã despre România pãstrez totdeauna cu mine, oriunde mã duc, amintirea ei, a comorilor ei ascunse, o parte din mine.

*****

Acest articol a apãrut în numãrul 13/2011 al revistei “La drum”

Traducerea din englezã-Dan NICOLAU

Nota traducãtorului:

Tânãrul american este avocat al celebrei poliţii newyorkeze (NYPD). Are un masterat în drept, ceea ce nu e puţin lucru la vârsta sa şi la menţionatul loc de muncã. Este cãpitan în rezervã al USMC United States Marine Corps, celebra infanterie marinã americanã. În cadrul colaborãrii cu România ca stat membru al NATO, în anul 2003 a participat împreunã cu reprezentanţii a 7 state timp de mai bine de 10 sãptãmâni, la un exerciţiu comun în România, de care a rãmas profund ataşat. Este un camarad de exceptie, responsabil, cu un deosebit simţ al umorului iar calitãţile sale l-au propulsat în poziţia de asistent al unei importante personalitãţi a organizaţiei militare pe care l-a însoţit în misiuni ce l-au purtat în 23 de ţãri. Favoritã a rãmas România, conform declaraţiilor sale, (pe care, apoi, a mai vizitat-o de douã ori în vacanţe) şi niciodatã nu uitã sã-şi salute prietenii cu ocazia zilei de 1 decembrie şi cu româneştile „sãnatate si noroc !”

SURSA

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Stil de viata and tagged , , . Bookmark the permalink.

19 Responses to Un american îndrăgostit de România

  1. Marian S says:

    Mă, dar l-a întrebat cineva: sarmale cu mămăligă a mâncat? Palincă a gustat? Dar păsărică de ţigancă, ha?

  2. Dintotdeauna am spus, tara noastra e tare frumoasa dar avem probleme cu administrarea ei, cu intretinerea ei si aplicarea legilor.

    • oanaclara says:

      Avem o tara extraordinar de frumoasa.🙂 Parintii mei m-au invatat sa o iubesc. Prima, cea mai veche amintire pe care o am e de cand aveam 3 ani: am plecat la munte cu ai mei si n-am vrut sa merg decat cu pisica din curte. Asa ca ne-am plimbat mata la Stana de Vale. De atunci tot haladuim, vizitam…nu cred ca ne vom satura vreodata sa ii exploram frumusetile.
      Vorba ta, avem o mare problema: nu stim sa administram minunea asta de Romanie.

  3. Alex says:

    Foarte frumoase gânduri! Şi sunt atâţia străini care sunt îndrăgostiţi de aceste meleaguri. Iar mulţi români habar nu au ce comori avem şi nici nu vor să ştie. Iar de preţuit, respectat, ocrotit…ce să mai vorbim! În familie şi în şcoală, ar trebui să se facă mai mult, dar…uite că nu se face… Dragostea de ţară pare pentru mulţi ceva …perimat!
    Am văzut la tv un interviu cu Alex.Eram – soţul Andreei Esca – care spunea numai cuvinte frumoase despre ţara unde a ales să-şi facă o familie, un cămin.

    • oanaclara says:

      Ma gandeam …e specific omenesc. Cand posezi ceva…orice, nu apreciezi acel lucru la adevarata lui valoare. Abia cand ai pierdut acel lucru realizezi cat de util/frumos/valoros era. Nu imi doresc sa ne pierdem valorile, dar stiu ca simtim ca le-am pierdut abia dupa ce dispar.

  4. Danny says:

    Fara indoiala, a fost o experienta deosebita care i-a ramas in minte americanului, care l-a marcat, indraznesc sa spun.
    Daca-mi permiti, as dori sa mai aduc un exemplu, de data asta, al unui englez care, la fel, s-a atasat de Romania:
    http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/ne-vindem-tara-la-bucata/lectie-englezeasca-despre-dragostea-de-romania-584695.html

    • oanaclara says:

      Foarte frumoasa povestea englezului si avem multe de invatat din ea. A renuntat la nimicurile ce-l inconjurau si a ales un stil de viata sanatos.🙂
      Multumesc pentru vizita si articol!

  5. jean says:

    nu cred ca rosiile mai sunt atat de ” rosii ” sau pepenii atat de ” pepeni “. Iar de plaje nu mai vorbesc; perla marii negre, mamaia, e plina de alge! Doar fete frumoase sunt si vor ramane in Romania, fiind o chestie genetica si nu de administrare;) desi la cum evolueaza lucrurile, ne pandeste o ” romanizare ” accentuata a populatiei. In ce priveste strainii care s-au atasat si au ramas in Romania, e cunoscut cazul mamei actorului Ethan Hawke, care traieste si munceste la bacau, unde se ocupa de copiii defavorizati.

    • oanaclara says:

      Tu vorbesti din stirile de la TV. De cand n-ai mai fost prin tara asta sa vezi cu ochii tai ce se intampla? Probabil ca in centrul Bucurestiului nu ai rosii romanesti si nici pepeni de pe-aici, dar iesi un pic din oras sa vezi ca gasesti de toate.
      Ultima data cand am cumparat miere de albine, am luat-o de la un apicultor care avea stupii intr-un lan de floarea-soarelui. Sa nu zici ca aia nu era miere! Acum vreo 2 saptamani mi-am adus direct de pe camp un portbagaj de rosii pe care , logic, le-am facut suc, pepeni, castraveti de pus pentru iarna la murat si la otet…lista poate continua.
      Legat de romanizare , cred ca ai dreptate. Mai deunazi calculam ca daca un cuplu de romani are 1 , maxim 2 copii, iar unul de rromi 7-8, in cateva zeci de ani ne vom numi RRomania.
      Straini sunt multi indragostiti de tara asta. Nu merge oare efectuat un transplant de dragoste de tara si la romanii nostri?

  6. Ulise says:

    Eu am un american printre prietenii mei. S-a retras la vârsta senectuţii ca să picteze dealurile româneşti:
    http://zamfirpop.wordpress.com/2009/08/15/reportaj-ratat-de-la-casa-alba/
    http://zamfirpop.wordpress.com/2009/08/18/americanul-care-s-a-aciuat-in-apuseni/
    http://zamfirpop.wordpress.com/2009/08/19/john-of-pietroasa/
    zamfirpop.wordpress.com/2009/08/19/pietroasa-of-john/
    … şi multe altele.
    Sper ca, în curând, să-l vizitez iar.

  7. jean says:

    nu poti sa-mi reprosezi ca nu ies din bucuresti! Pt tine e mult mai simplu sa vorbesti care stai la galati, in provincie, si ai si casa la tara si masina sa colinzi plaiurile. Nu cred ca sunt multi ca tine care in loc sa mearga la piata, au rabdare sa caute producatorii la ei acasa!

    • oanaclara says:

      Nu am casa la tara . Exista undeva niste oameni care ma primesc cu mare drag acolo si merg cand pot la ei. Unchi , matusi…imi sunt dragi si ii ajut cu placere la treburile gospodariei atunci cand imi dau voie sa fac asta. Drept rasplata am liniste, aer curat si legume , fructe si oua proaspete la discretie. In plus picii sunt incantati sa se balaceasca in piscina pe care am dus-o si am facut-o uitata acolo, le place sa se joace cu copiii din vecini si sa hraneasca animalele . Mai e acolo in zona o macelarie a unui proprietar de ferma si de restaurant. Intotdeauna gasesti carne proaspata in magazinul acela. Padurea e aproape , Siretul la fel… Zi ca nu e frumos!
      Nu ii caut prea mult pe producatori. Stiu doar unde sa ii gasesc.🙂 Si da, masina ma ajuta mult. Nu stiu ce m-as face fara ea.
      Hmmm…deci e bine in provincie zici…Acum intelegi de ce nu mi-ar place sa locuiesc in Bucuresti? Mai bine as fugi la munte.

  8. jean says:

    din anumite puncte de vedere e bine, din altele nu. Si eu as sta la munte, dar nu chiar tot anul, doar cateva luni vara si iarna. Daca tatal meu nu vrea sa vanda apartamentul si sa ia unul la busteni sau brasov, ce sa fac? La un moment dat, ii venise ideea, dar a renuntat din motive usor de intuit.

  9. Pingback: Luka's World

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s