Amintire

Cati mi-a propus o altfel de leapsa. Una in care sa scriu despre culori. Mi-a trebuit mult sa ma decid despre ce aspect sa povestesc.

Ideea mi-a dat-o Cristi cand, fiind in vizita la bunica mea , m-a intrebat daca leaganul acela verde a stat mereu legat in bolta de vita-de-vie din fata casei.

Leaganul are un suport din tevi destul de groase si inalte, un cadru metalic, iar partea pe care ne asezam cand eram mici e din lemn. A fost facut cand am aparut eu pe lume si toti copiii din vecini ma vizitau sa se legene in el.

Daca te asezai pe scaunelul lui, in stanga ta era o bolta inalta de vita de vie , iar din fata te privea visinul inalt caruia, daca te dadeai destul de tare in leagan , ii puteai atinge ramurile cu varfurile picioarelor. Daca intindeai bratele, puteai mangaia frunzele de vita-de-vie . In acel dute-vino placut al leganatului, parca te straduiai sa imbini cele trei nuante de verde…cel al leaganului , cu al frunzelor de visin si cu cel al vitei-de-vie, sa le atingi pe toate si sa le aduci sa se cunoasca.

Acum cativa ani, cineva a avut ideea de a lega sus, in bolta de vita de vie ,  leaganul imbatranit de vreme , pentru a crea mai mult spatiu. Astfel verdele leaganului a ramas prieten cu verdele viei.

Am privit spre el…statea impasibil acolo sus . Parca uitase de rasetele copiilor pe care i-a imbratisat de-a lungul vremii si i-a amagit ca ii urca in visin. Ii mai aminteste doar  din cand in cand de vremurile bune , cate un Cristi sau cate un Danut dornic sa ii stie povestea.

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in personal and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

29 Responses to Amintire

  1. Zamfir POP says:

    Nu e bine să uiţi leagănul. Dă-te, din când în când sau, măcar, în gând.

    • oanaclara says:

      Sa stii ca din cand in cand ma dau si in tobogan. Eu sunt lupul cel rau si incerc sa prind doi iezisori simpatici si sa ii gadil zdravan. Asta se intampla cand parcul e ceva mai gol …altfel am ocazia sa aud ca doamna (adica eu) s-a ticnit.🙂

  2. Pingback: Ofer casă contra umilinţă şi înfometare « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  3. DianaEmma says:

    Și de ce nu, dornici să se dea în el… și eu îmi amintesc cu plăcere de leagănul copilăriei…

  4. Dara says:

    imi amintesc cu nostalgie de anii copilariei…mergeam sa pastem mieii pe un cimp in apropierea satului si erau multe salcii..iar noi faceam leagane din ramurile lor si logic ne dadeam huta…cel mai haios era cind se rupeau crengile iar noi cadeam cu fundul de pamint…dar a doua zi faceam altul la alte salcii..si uite asa s -au dus anii copilarieiii….oh oh oh..,,Da mi Doamne ani tineretii…si mintea mea de-acum..nu ca as avea prea multa…doar faceam haz de necaz…tot cei frumos,cald,copilaresc si adevarat iti doresc in acest sfirsit de saptamina….ciaoooo…

  5. jean says:

    nu prea m-am dat in leagan la vremea mea…

  6. Irina says:

    Mi-am adus aminte de copilarie si de vremea pe cand ma dadeam si eu in leagan, de fapt bunicii me ma dadeau, ca eu eram prea mica pentru a-mi lua singura avant. Apoi am mai crescut si ma dadeam singura, iar apoi am incercat sa vad cat de sus puteam ajunge.

  7. madMe says:

    Frumoasă amintire😀 Și eu aveam un leagăn agățat de vie când eram mică, nu era verde dar îmi amintesc cu plăcere de el🙂

  8. Alex says:

    Ce frumos ţi-ai amintit de vechiul leagăn şi de culorile din juru-i! Eu nu aveam leagăn acasă, dara aveau vecinii mei unul mare, solid şi acolo ne strângeam toţi copiii din vecini, spre bucurioa părinţilor, care ne ştiau în siguranţă.
    Ce vremuri frumoase! Ce jocuri de neuitat!

  9. Este bine ca mai exista🙂 Unele amintiri sunt si mai frumoase daca sunt palpabile.

  10. coramica says:

    Leagan de bebe? Pe ala nu-l mai stiu. Leagan cu sensul de hinta? Mi-a fost totdeauna drag, imi placea sa ma dau cu viteza, ceea ce mi-a adus o cadere direct in cap, dar , multumita lui Dumnezeu, sunt ok acum. Totusi, parca m-as da si acum pe hinta, dar mi-e rusine

  11. Pingback: Miroase a melci, a ciocolata si castani « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  12. Pingback: Rustic « Silence's Blog

  13. Aliosa says:

    @ Oana,
    Leagănul copilărie mele l-am făcut pentru prima dată prin anii 1958 impreună cu un frate mai mare ca mine cu vreo trei ani, dintr-o funie groasă agătată de o creanga puternică a nucului bătrân din spatele curtii, funie pe care bunul meu tată o folosea vara la fixat paiele in căruta trasă de doi boi blânzi dar puternici, după ce se treiera cu batoza grâul la aria special amenajată de primăria locală. Si uite-asa, ne dădeam huta-huta ,toamna si primăvara până ce venea vremea treierisului că atunci tata ne obliga să-i dăm inapoi funia indispensabilă fixării paielor . Mult mai târziu, am avut si noi parte de un leagăn mai ca lumea dar care, acum nu mai există că nucul bătrân din spatele curtii a fost tăiat pe motiv de boală grea si bătrânete .
    Multumesc pentru salutările transmise prin Paul ( alias Jean, zis si Belmondo ) .
    O duminică minunată !
    Alioșa.

  14. Lorena says:

    Frumoase amintiri ne lasa copilaria,,,,,

  15. jean says:

    puteai sa povestesti si cateva amintiri din weekend🙂
    de ce ai blocat comentariile la ultimul tau post ?

    • oanaclara says:

      In viteza, am uitat sa bifez casetele cu permite comentarii si trackbacks. E ok acum.
      Amintiri placute din week-end nu prea am. Am avut ieri serbare si a iesit foarte bine, iar sambata am avut o zi cumplita…oboseala plus stat dupa mofturile unora si altora.

  16. jean says:

    sa inteleg ca intalnirea ta cu mine si ziua stiintei de la care asteptam sa pui niste poze, n-au fost amintiri placute? Pai atunci de ce te mai deplasezi daca nu o faci cu placere? Daca astea sunt adevaratele tale ganduri, imi pare rau.

    • oanaclara says:

      Deplasarea a fost in interes de serviciu. Intalnirea cu tine stii foarte bine ca a insemnat stat de vorba sau mai bine zis tacut 10 minute in parc pentru ca aveam de lucru .Se pare ca nu stii ce inseamna expresia in sine (a avea de lucru). Imi face placere compania picilor implicati in proiect, dar ma enerveaza persoanele pisaloage si bagacioase.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s