Inchizand cicluri – Paulo Coelho

Intotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.
Ţi-ai terminat munca? Ţi s-a încheiat o relaţie? Nu mai locuieşti în acea casă? Trebuie să pleci într-o călătorie?… Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri.Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă! De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte. Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî. Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.
Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nici o persoană, nici un loc, nici o muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi. A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.
Asta e viaţa!

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in povesti and tagged , , . Bookmark the permalink.

13 Responses to Inchizand cicluri – Paulo Coelho

  1. madMe says:

    Adevărat grăit-ai! Foarte bun articolul, felicitări!

  2. Aliosa says:

    @ Oanaclara,
    Da, nu tu ai grăit ci marele Paulo Coelho un scriitor tare apreciat de mine : absolventi1969.wordpress.com/2009/06/14/POVESTEA-CREIONULUI articol postat de mine si citit de multi vizitatori dar si comentat la vremea respectivă.
    Si ce vrei mai frumos de-atât : „ nu ne putem afla in prezent, ducând dorul trecutului ” !
    M-as bucura tare mult dacă , din când in când, mi-ai trimite si mie câte un ping asa, mai de suflet ca acesta să-l comentez si la : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/05/12/9-mai-triplă-sărbătoare.
    Weekend plăcut !
    Alioșa.

    • oanaclara says:

      Trimit cu drag pinguri. Imediat se rezolva. Am o perioada mai aglomerata si nu prea mai am timp de blog. Asa ca pentru vreo doua saptamani prezenta mea pe aici va fi sporadica.
      Un sfarsit de saptamana minunat iti doresc!

      • Aliosa says:

        @ Oanaclara,
        Multumesc !
        Iti doresc succes in tot ce vrei să intreprinzi !
        La fel, un sfârsit de săptămână minunat alături de picii tăi drăguti, Dănut si Cristi !
        Alioșa.

  3. Camelia says:

    Nu există o clipă; există fiecare clipă; trăieşte-i veşnicia, ca şi cum i te-ai dat definitiv, fără început şi fără de sfârşit…veşnicia clipei tale de acum…a fiecărui ACUM.
    Nu există alt timp pentru un copil al timpului, aflat sub vremuri…viitorul urma unui trecut şi pentru el nu putea avea o taină mai mare decât o avusese trecutul, înainte de a-l fi cunoscut.

    • oanaclara says:

      Viata e un sir de inceputuri si sfarsituri. Nu putem trai fara trecut…de acolo venim. Nu e bine insa nici sa ne ancoram in trecut si sa uitam sa privim spre viitor…un viitor care se transforma in fiecare secunda in prezent, apoi in trecut.🙂

  4. vacitim says:

    Multumesc pentru legatura catre mine🙂 E real, e adevarat tot ce scrie acolo, insa iti trebuie multa prezenta de spirit, multa rabdare in a te analiza si a realiza unde esti si ce ai de facut in viitor🙂

    • oanaclara says:

      Nu ai pentru ce multumi. Mi-a placut poezia.🙂

      De multe ori esti nevoit sa pleci fara a privi inapoi. Iti trebuie vointa, tarie de caracter, dar reusesti sa te desprinzi.

  5. VictorCh says:

    1. Ce articol dens! (El in sine.)
    2. Cu stilul asta “altfel” “m-ai nenorocit”: de vreo doua ore tot fugaresc de pe un blog pe altul printre linkurile din text, si INCA n-am terminat tot articolul – da’ nu mai am nici timp, nici rabdare de asa ceva, incat renunt sa mai continui (da’ renunt ascultand in continuare playlist-ul din bara stg de pe “Prin nopti tacute”…😉😀 ) Daca mai faci de-astea “nu ma mai joc cu tine, imi iau jucariile si plec la scara mea”: nu mi se prea intampla sa am disponibil atata timp (unitar, concentrat) – si oricum imi lasa mailurile nerezolvate. Pai eu intru aici ca sa “te” citesc “pe dumneata”, nu o biblioteca intreaga de bloguri (oricat de placute ar putea fi).
    Sau macar pune si dumneata vreun avertisment, ceva… (ca sa stiu CARE articole sa le “sar”)😀

    • oanaclara says:

      🙂 Articolul e interesant…la fel si cele la care fac trimitere. Am cam exagerat cu pingurile, intr-adevar.🙂
      Nu pot sa promit ca nu mai fac. Cine stie cand m-o mai apuca febra legaturilor.
      Poti sa le citesti dupa ce citesti articolul si gata sau poti pur si simplu sa le ignori.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s