Pastele Cailor exista. La Targoviste

Si totusi, exista Pastele Cailor! Nu-i doar o vorba-n vant. Sarbatoarea isi are originile seculare in Bulgaria, dar a patruns si in Romania. La noi insa traditia se mai respecta azi doar in comunitatea bulgarilor din Targoviste, in prima sambata din Postul Pastelui. Caii sunt acum binecuvantati de preot, pentru a fi sanatosi, in noul an de munca.

Caii binecuvantati de preot

Romanii au o vorba, inradacinata in negura timpului. Se zice asa – la Pastele Cailor – ca si cum nimic nu se va implini vreodata, din ce ti-ai propus. Ei bine, nu mai ziceti asta, pentru ca se va indeplini, totusi, in prima sambata din postul cel mare, al Pastelui. Exact in aceasta zi este Pastele Cailor, cand animalele sunt duse la biserica, binecuvantate de preot, sa fie sanatoase in anul ce urmeaza. Un nou an de truda pentru cai, care vor merge la camp, alaturi de stapanii lor. La arat, la semanat si la restul muncilor agricole. Animalele vor trage dupa ele carute incarcate cu balegar, sa fie ingrasat pamantul. Trebuie sa fie sanatosi – caii – sa tina pe spinarea lor greul unei gospodarii. De-asta au nevoie animalele, inainte de treaba, de cuvantul cel sfant. Dupa o iarna in care au stat in grajd, nazdravanii sunt scosi la aer curat, in preajma sarbatorii lor. Primesc “incaltari” noi, adica sunt potcoviti. Apoi tesalati. Li se agata si cate o funda rosie, sa nu fie deocheati. Pusi, in cele din urma, la caruta, care si ea a fost, la randul ei, reparata, vopsita, i s-au montat cate doua randuri de scanduri, de-a latul atelajului, in spatele vizitiului, ca sa stea astfel toata familia in “vehicul”, pe “scaunele” – nevasta si copiii, imbracati in costume populare. Asa se iese pe poarta casei, in alaiul de carute din toata comunitatea. Oameni zambitori si bidivii tantosi, mergand cu totii spre biserica.

Ritual unic in Romania

Am intalnit ritualul acesta intr-un cartier din Targoviste. Ceva ciudat, in ziua de azi, cand orasul si obiceiurile populare nu fac deloc “casa” buna. Iata ca se intampla, an de an, in comunitatea bulgara din cartierul Matei Voievod. Un obicei “importat”, cu sute de ani in urma, din sudul Dunarii. Pe bulgareste se spune la sarbatoarea asta “Konski Velikden”, insa traducerea “libera”, in limba romana, este Pastele Cailor. Am aflat insa un lucru cat se poate de interesant de la gazdele noastre – Asociatia “Zaedno”, adica “impreuna” – a celor 2.500 de etnici bulgari din acest cartier. “Doar aici, in Targoviste, s-a pastrat pana azi acest ritual”, ne-a spus presedintele organizatiei, Vasile Costache. Desi mai sunt multe alte comunitati de bulgari in Romania. Asociatia a trecut in statutul ei, inca de la infiintare, in 1990, ca acest obicei sa se tina an de an, la Targoviste. Deci, cum s-ar spune, traditia a fost resuscitata printr-un act administrativ. Dupa ce, pe timpul comunismului, Pastele Cailor fusese abandonat, din cauza ca animalele nu mai erau in posesia stapanilor lor, ci inregimentate in Cooperativa Agricola de Productie.

Comunitatea din “Herastrau”

Comunitatea bulgarilor din Targoviste are o istorie care incepe din 1851, cand primele 57 de familii s-au asezat in locul numit Herastrau. E chiar actualul cartier Matei Voievod. Calul este aici, poate mai mult decat oriunde in Romania, la el acasa. “Noi socotim calul un membru al familiei”, a tinut sa ne faca cunoscut acest lucru Vasile Costache. Pare cat se poate de normal, de vreme ce animalul si omul au trudit dintotdeauna, impreuna, pe aceste meleaguri. “Bulgarii au cumparat, de-a lungul timpului, sute de hectare de teren, in zona asta”, adauga Marin Costache, vicepresedintele Asociatiei. Chiar si azi au sute de hectare in proprietate, in jurul acestui oras. Cu mai bine de un secol in urma, bulgarii de aici dezvoltat o adevarata industrie a verdeturilor. Si nu-i deloc o figura de stil, pentru ca in 1906 comunitatea asta si-a facut propria Banca Populara, la initiativa unui mare gospodar de atunci, Dumitru Tenea Petre, si a preotului Grigore Arama. Comunitatea depunea bani, om cu om, iar cei care aveau nevoie de imprumuturi faceau actele pentru o anumita suma, cu dobanda mica, folosindu-se de fonduri pentru a cumpara animale sau utilaje, sa-si dezvolte gospodaria.

Gradinarii vor sa-si faca propria Banca

E primavara si, cum iesi din Targoviste, pe drumul spre Bucuresti, vezi campurile acoperite de gigantice solarii, oamenii robotind in jurul jumatatilor de “baloane”, de un alb orbitor, pe care le intind spre linia orizontului. “Noi aprovizionam cu zarzavaturi Targovistea, Brasovul, pana la Bucuresti si Pitesti”, auzim de la vicepresedintele organizatiei. Desi, printre uralele de sarbatoare, de Pastele Cailor, oamenii nu uita sa-si verse naduful, ca tot mai rau la merge, in ziua de azi, din cauza ca nu mai au loc in pietele marilor orase, cu produsele lor, impiedicati fiind de intermediari. Si tot mai greu le e sa faca rost de bani, de la un an la altul, pentru pregatirea viitoarei recolte. Si atunci ce face o astfel de comunitate, precum cea a bulgarilor din Targoviste, care se autodefineste “familie”? Ei bine, s-au pus, de curand, bazele Casei de Ajutor Reciproc a Gradinarilor, numita, ca si predecesoarea ei, din 1906 – “Gradina”. De unde gospodarii isi vor finanta dezvoltarea. Si inca ceva mai au in proiect bulgarii de aici – propriul depozit de zarzavaturi, cu o piata aferenta, pentru ca truditorii pamantului sa nu mai aiba de-a face cu precupetii.

“Balet” printre zarzavaturi

“Cinstit praznic”, spun bulgarii targovisteni, salutandu-se, cand se intalnesc, de Pastele Cailor, la biserica cu hramul Sfantului Nifon. Preotul tine slujba, in romana si bulgara, in lacasul de cult, apoi iese afara si binecuvanteaza animalele. Femeile scot cate o figurina din aluat de paine, numita konceta. “Calul” din faina, drojdie si sare e rupt in doua bucati egale. Jumatate este mancata, pe loc, de barbat – stalpul casei, iar cealalta jumatate e data animalului. Omul si calul sunt astfel pusi pe acelasi plan. Dupa aceea, se pleaca, tot in alai de carute, spre locul unde va fi organizat concursul de maiestrie. Daca in aceasta comunitate au mai ramas pana azi vreo 200 de cai, cel mult 40 sunt inscrisi la intrecere, in fiecare an. Spectacolul aduna sute de priviri incantate. Muncile campului sunt repetate acum pe “scena” din inima cartierului bulgaresc, pe strada unde se afla si sediul organizatiei lor. Concursul e castigat de cea mai “sudata” echipa om-cal. Juriul vrea sa vada cum se descurca echipajul, printre zarzavaturi. Comenzile omului trebuie date, conform regulamentului, numai cu vorba, fara folosirea biciului pe spinarea necuvantatorului. Calul demonstreaza, la randul sau, cat de bine a fost dresat, stiind cand anume sa mearga inainte sau inapoi, la dreapta ori la stanga, “baletand” printre castraveti, salata, ardei si rosii, fara sa le calce in picioare. Dar cine castiga, pana la urma? “Noi, toti”, ne zic bulgarii din Targoviste.

Dan Gheorghe, 14 martie 2011