Sucidava: secretul unei cetăţi străvechi

Autor: Mihaela Stanescu Sucidava: secretul unei cetăţi străvechi

A fost odată, pe malul Dunării, un loc în care oamenii s-au aşezat acum câteva mii de ani şi care, de atunci, a fost locuit neîntrerupt. După populaţia neolitică, aici au locuit dacii – un trib dacic, numit sucii -, înălţând una dintre davele (cetăţile) lor: Sucidava.

Romanii au întemeiat aici o aşezare, pe care împăratul bizantin Constantin cel Mare o va transforma într-o puternică bază militară, cu menirea de a apăra podul construit în anul 328, în încercarea de a croi o cale peste Dunăre. Din pod – impresionantă construcţie din piatră, lemn şi mortar, cu lungimea de peste 2 kilometri – n-a mai rămas azi decât o fărâmă, arătată vizitatorilor sub numele de “piciorul podului“.

A urmat un mileniu şi jumătate de creşteri şi descreşteri: cucerită de huni, în 447, cetatea renaşte în vremea împăratului bizantin Justinian; cade sub atacurile avaro-slave în sec. al VI-lea, se ridică iarăşi, sub întruchiparea aşezării medievale Celei, atestată în sec. al XIII-lea, pentru ca mai apoi, în vremea lui Mihai Viteazul, să devină un punct de rezistenţă antiotomană. Şi istoria mai recentă a lăsat urme: există mărturii ce amintesc că aici a trăit, o vreme, Radu Popa Şapcă, una dintre cele mai importante figuri ale revoluţiei de la 1848, participant la adunarea de la Islaz.

Cu vremea, un oraş a crescut alături, dar Celei se găseşte tot aici, devenit azi un cartier al oraşului Corabia.

Case mai vechi şi mai noi, străzi, magazine, ici-colo cîte o clădire mai impunătoare, precum cea a primăriei, alcătuiesc înfăţişarea obişnuită a unui mic oraş din Oltenia. Iar la marginea lui, memoria străveche a locului şi-a găsit adăpost printre vestigiile de piatră şi cărămidă – ceea ce a mai rămas azi din cetatea greu încercată de vremuri.

Situl arheologic rămas ca amintire e un loc pe cât de frumos, pe atât de bogat în istorie. Ziduri groase din calcar fosilifer şi cărămidă romană, scoase la iveală cu migală de arheologi, conturează feluritele construcţii din interiorul cetăţii: termele (cu un uimitor sistem de încălzire prin pardoseală, o minune de inginerie antică – din care au rămas acele pietre pătrate aşezate regulat, în şiruri. şi înconjurate de vestigiile pereţilor clădirii), bazilica paleocreştină, locuinţe, porţi, turnuri…

Când şi când, cete de copii, veniţi în vizită “cu şcoala”, însufleţesc locul cu larmă de recreaţie. În rest, locul e mai mult tăcut. Înconjurate de copaci, iarbă şi flori sălbatice, zidurile degajă o oarecare nostalgie şi, totuşi, locul n-are nimic trist. Are mai degrabă înfăţişarea unei grădini secrete, liniştite şi poetice. Dar adevăratul secret se află undeva sub pământ: o fântână tainică!

Aşa-numita fântână secretă de la Sucidava – Celei este o construcţie uimitoare: un tunel de peste 25 de metri duce, oblic, spre adâncul pământului, la un izvor aflat la 18 m adâncime. De ce s-au trudit astfel locuitorii cetăţii, în loc să sape o fântână obişnuită, verticală, deasupra izvorului? Pentru că izvorul se afla în afara zidului cetăţii. În vremuri de asediu – şi cîte asedii n-au fost! -, cei dinăuntru aveau, astfel, la îndemână o sursă de apă neştiută de duşmani.

Tunelul ce duce spre apă e alcătuit, în proporţie de peste trei sferturi, din cărămidă romană, veche de peste un mileniu şi jumătate, minunat păstrată.

Fotografiile nu pot restitui decât impresii vizuale, dar o vizită la fântâna secretă înseamnă o bogăţie copleşitoare de senzaţii: liniştea, răcoarea, mirosul de cărămidă reavănă, gustul apei adunate în fântâna tainică, deasupra căreia, prinsă în perete, se află – mărturie simbolică şi reamintire a vremurilor – o amforă romano-bizantină.

Sursa:mail

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Studii and tagged , , , . Bookmark the permalink.

12 Responses to Sucidava: secretul unei cetăţi străvechi

  1. Ce superb, o sa merg la vara pana acolo, am niste rude in apropiere…m-au fascinat fantana si tunelul acela. Ce poze reusite…multumesc Oana.

  2. VictorCh says:

    1. Frumos si sugestiv fotografiat, si interesant textul (informatii istorico-topografice inedite pt mine). Nu mai tineam minte (PROBABIL ca oi fi stiut candva) NICI faptul ca SI acolo a fost un pod roman, si nici macar pozitia orasului Corabia in lungul Dunarii (aproape de gura de varsare a Oltului), si cu atat mai putin faptul ca orasul are o… “ascendenta” istorica atat de nobila – SI zbuciumata.
    2. STIAM ca fotografierea modifica perspectiva, da’ – privind imaginile – parca nu se justifica relatia intre afirmatia despre cei 18 m adancime a izvorului si cea despre cei 25 m lungime a tunelului (nici ca panta vizibila, care ar fi trebuit sa fie de aproape 45 grd, nici ca aparenta de lungime a coridorului subteran) – nu s-o fi pierdut vreun “zero” la sfarsitul lui 25? (Pt doar 25 m ar fi meritat extinsa pana acolo o aripa a cetatii, in loc sa sape un tunel.)
    3. Oare CUM o fi fost descoperit initial locul exact al izvorului la o asemenea adancime? Si oare CUM o fi fost sapat si apoi zidit coridorul subteran? (In principiu, pt ca acea constructie ZIDITA sa poata fi realizata si pt ca in acelasi timp ea sa sprijine pamantul de deasupra astfel incat sa nu ramana loc gol intre zidarie si pamantul care astfel s-ar putea prabusi, metoda de realizare ar fi saparea unui sant, zidirea si apoi umplerea santului – da’ la 18 m adancime? Adancime echivalenta cu inaltimea unui bloc cu 6 etaje?)
    4. “Calcar fosilifer”? Mai exista si ALTFEL de calcar, care sa nu provina din compactarea “scheletelor” calcaroase ale unor vietuitoare stravechi?
    5. “In ochii mei” pare ciudat modul in care in ruinele acelor ziduri alterneaza pe verticala “straturile” zidite din piatra cu cele zidite din caramida, in loc sa fi fost zidita baza din piatra si “suprastructura” din caramida (mai usoara si nu tocmai la fel de rezistenta).

  3. yousef59 says:

    Foarte interesant!

  4. Alexandru says:

    Sunt atâtea lucruri măreţe, interesante, fascinante, despre care nu ştim mai nimic! Şi sunt, totuşi, “comori” ale acestui neam.Nu ni se cade să le ignorăm sau să le uităm. Fără acestea nici nu am şti cine suntem de fapt.
    Frumos articol, OanaClara! Eu mai aştept şi altele. Îmi place mult ideea ta de a posta astfel de materiale.
    O zi frumoasă!

  5. vacitim says:

    frumos! daca statul roman s-ar preocupa sa scoata la lumina vestigiile de pe intregul teritoriu al romaniei, am avea o alta istorie…

    • VictorCh says:

      In opinia mea, este probabil ca in acest caz istoria noastra ar fi nu alta, ci aceeasi (consider ca este relativ putin probabil ca noi descoperiri sa contrazica atat de flagrant si documentat cursul determinat PANA acum al istoriei noastre incat sa determine “re-scrierea” acesteia), ci doar ar fi mai bine determinata, precizata, argumentata, prezentata…

      • oanaclara says:

        Eu zic doar ca , copiii nostri ar invata cu drag istoria daca ar vedea mai multa preocupare din partea adultilor pentru acest aspect.

      • VictorCh says:

        Vizitand asemenea descoperiri, MULTA lume (nu numai copii – avem MULTI “analfabeti dpdv istoric”, INCLUSIV adulti) ar invata MULTE despre istoria noastra – fara ca macar sa-si dea seama ca au invatat ceva: pur-si-simplu dupa vizita la un asemenea “sit arheologic” ar sti mai multe despre istoria noastra (si nici macar nu si-ar da seama DE UNDE stiu – si NICI nu si-ar bate capul sa descopere…)

  6. Pingback: Cuvinte de suflet II « Marin Toma's Blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s