Miercurea fără cuvinte

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in personal and tagged , . Bookmark the permalink.

26 Responses to Miercurea fără cuvinte

  1. CARMEN says:

    ador asemenea imagini! aud valurile zdrobindu-se, simt picurii fini pe piele si sorb din aerul proaspat, gustul de sare si alge!
    Ce pot sa faca fotografiile astea fara cuvinte! imaginatia mea a prins aripi🙂

  2. se-cret says:

    liniștea și zbuciumul mării.Stări sufletești!

  3. psipsina says:

    🙂🙂🙂🙂
    fără cuvinte adică…

  4. 13angi says:

    Mi-e dor de mare!Mi-e dor de soare,de nisip,de mangaierea valurilor.

  5. vacitim says:

    sunt minunate…merge o mamaliga in decorul asta, nu?😉

    • oanaclara says:

      Daa. Cu peste prajit si mujdei de usturoi.🙂

      • vacitim says:

        Imi e foame, nu am peste, din pacate :((( Esta si una din mancarurile mele preferate, sa stii🙂 Azi nu cred ca am timp, pe la doua plec, am mai multe chestii de facut si ma intorc pe la 10 noaptea,dar sigur maine imi cumpar peste. mi-ai facut o pofta teribila :))

      • oanaclara says:

        N-am vrut sa fiu sadica. Asta imi place si se potriveste cu marea,nu?🙂

  6. Pingback: Din istoria cafelei pe la noi « Marin Toma's Blog

  7. Alex says:

    Foarte frumoase poze! Marea este mereu frumoasă!
    O zi bună, Oana!

  8. Frumos, cum valurile se zdrobesc de stanci…as privi cred ca mult timp un astfel de peisaj, mai e ceva pana la vara🙂

  9. madMe says:

    Frumos… mi-e dor de mare …

  10. Deniza C. says:

    Marea este tumult, totodată şi linişte, relaxare. Marea-ţi este şi prieten… şi duşman. Superbe pozele!😡

    • oanaclara says:

      Marea

      Sa ma intorc cumva de as putea
      La malurile-nalte sa privesc
      Cum spuma bate-n pietre vechi
      Si alge-n fata umbre dau si clipele nu se opresc.

      Dar lutul, spune-mi, cine-ar vrea
      Cu el sa se asemene vreo-data?!
      Si fara foc lumini in visuri cresc
      La fel de-ncet cum bate gandu-n poarta.

      Ea vine, pleaca si se-ntoarce iar,
      Mirosuri, frunze, camere de seri
      Peste intinsuri grele dansuri canta
      Prin rasarituri, asfintit ajungi la zilele uitate ieri.

      Autor: George Constantin

  11. VictorCh says:

    Pozele nu sunt datate nici macar aproximativ (gen “nori deasupra marii agitate in toamna lui 2009”)… (Sau ai fost pe-acolo cu o zi inainte de a posta – sau in week-end-ul precedent?)

  12. klausen1976 says:

    mi-a asa de dor de mare … desi am fost acum vreo trei luni pe acolo …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s