Nichita Stanescu – Cantec de iarna

Esti atît de frumoasa, iarna!
Cîmpul întins pe spate, lînga orizont,
si copacii opriti, din fuga crivatului…
Îmi tremura narile
si nici o mireasma,
si nici o boare,
doar mirosul îndepartat, de gheata,
al sorilor.
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
si gîndul creste-n cercuri
sonorizînd copacii
cîte doi,
cîte patru.

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in versuri and tagged , . Bookmark the permalink.

26 Responses to Nichita Stanescu – Cantec de iarna

  1. CARMEN says:

    Nichita este minunat! Tot ce a scris, are har! autorul însusi a spus ca “limba româna este Dumnezeiesc de frumoasa!” eu spun ca Nichita a avut un talent Dumnezeiesc!

    • oanaclara says:

      Da . E atat de…Nichita. E deosebit.🙂

      Nichita Stanescu – Peisaj de iarna

      O vreme de argint masiv
      pe-alocuri innegrit de vreme,
      tintat cu sori, metalic tiv,
      la orizont scrasneste, geme

      Copacii de argint, tacand,
      din crengile de-argint, oprite,
      nemailovind, nemaisunand
      nici ore-ovale nici clipite

      par, cum ii intalnesti, asa,
      explozii impietrite, surde,
      care-au tasnit spre cer candva,
      din arhebuze si din durde

      Dar eu bat campul iernii, greu
      cu pasii de-argint ii sun argintul
      O, fericit auzul meu!
      Ecoul bate-n jur argintul

      si-o clipa daca m-as opri
      s-ar prabusi, de-argint, o clipa.
      Si peste camp s-ar auzi
      tintatul brau de-argint cum tipa!

  2. vacitim says:

    Eu nu sunt fan Nichita, in sensul ca nu sunt un atent cititor al versurilor lui, dar astea imi plac. Multumesc mult pentru postarea, asa le-am putut cunoaste si eu🙂

    • oanaclara says:

      Cu placere!🙂

      Nichita Stănescu- Vitraliu

      Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
      iar se sparge-n cioburi colorate.
      Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
      adunând pierdutele-i pătrate.

      Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
      peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
      verzi, albastre, galbene şi roşii,
      încoifate-n creştet cu o sprijă.

      Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
      arlechini din sticle colorate
      vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
      soarele, mereu la jumătate.

  3. psipsina says:

    ce limpezi sunt mâinile tale iarna…
    mai este ceva de spus despre nichita? cuvintele și necuvintele, cele pe care le-a iubit și l-au iubit atât de mult sunt sărace fără de el.

  4. Pingback: Din vremuri de demult V « Marin Toma's Blog

  5. paul says:

    ai nimerit-o cu ultimele versuri oana:->

  6. paul says:

    nu am voie sa mai scriu?

  7. paul says:

    acuma serios vorbind, renunta si tu la bariera ca mai mult incomodeaza! E o pierdere de timp sa tot aprobi. Nu mai scriu nimic deranjant.

  8. oanaclara says:

    În dulcele stil clasic-de Nichita Stănescu

    Dintr-un bolovan coboară
    pasul tău de domnişoară.
    Dintr-o frunză verde, pală
    pasul tău de domnişoară.

    Dintr-o înserare-n seară
    pasul tău de domnişoară.
    Dintr-o pasăre amară
    pasul tău de domnişoară.

    O secundă, o secundă
    eu l-am fost zărit în undă.
    El avea roşcată fundă.
    Inima încet mi-afundă.

    Mai rămâi cu mersul tău
    parcă pe timpanul meu
    blestemat şi semizeu
    căci îmi este foarte rău.

    Stau întins şi lung şi zic,
    Domnişoară, mai nimic
    pe sub soarele pitic
    aurit şi mozaic.

    Pasul trece eu rămân.

  9. gabriela says:

    multumim de recomandare si de reamintire. Citesc cu placere Nichita Stanescu.

    • oanaclara says:

      Cu placere!
      ***
      Laşi mirosul tău în aer
      de metal şi de femeie
      şi de car încins pe lutul
      al întinderii caldee,
      de coloană viitoare
      dintr-un secol nenăscut
      de zid ars de o văpaie
      care-o arse şi pe Ruth.
      Şi îmi pari că eşti aievea
      ploaie aspră, fraged nor,
      dulcea mea antichitate
      dintr-un secol viitor.

  10. Pingback: MIRACOLUL SCHENGHEN | Madi şi Onu Blog

  11. Alex says:

    Foarte frumoase versuri! Şi fotografiile hibernale… şi muzica… Are dreptate Nichita: este atât de frumoasă iarna!
    Mersi mult, dragă Oana! Ne mai aduci aminte şi de poezie, de gânduri şi lucruri frumoase.
    Să ai o zi frumoasă!

    • oanaclara says:

      Multumesc! Asemenea si tie!🙂

      Nichita Stanescu – Cantec2

      M-a uitat Dumnezeu, gindindu-ma
      pina cind gindul
      mi-a devenit trup.
      M-au uitat frunzele
      adumbrindu-ma
      pina cind nevazutul
      mi-a devenit vazut.
      Stau ca si cum cineva
      ar trebui sa-si aduca aminte de mine
      si-ntre timp, ros de aer si nins
      mi se stinge lumina-n oricine.

  12. Camelia says:

    Si ceea ce nu exista poate sa moara,
    la fel ca viata unui animal boreal
    despre a carei stare crepusculara
    n-am stiut niciodata nimic.
    El aparea cateodata
    in felul tau de a merge,
    dar prea somnolent eram ca sa-l vad.
    El canta uneori in privirle tale
    cand te uitai la mine
    spre propria mea adolescenta.
    El iti prelungea uneori mana
    El iti adauga mirosul
    cu suav miros al descompunerii
    unui schelet de fulg de zapada.
    Niciodata nu i-am simtit prezenta
    nici macar in aceasta secunda
    cand infrigurat deodata sunt solidar
    cu tot ceea ce nu exista.
    Vai, chiar si ceea ce nu exista poate sa moara.

    (Nichita Stanescu – “La nord de nord”)

  13. Camelia says:

    “Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile
    şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
    ce cutremur au şi ce culoare anume,
    şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
    şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
    şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre
    şi mă rog de tine,
    naşte-mă.

    Ştiu tot ce e mai departe de tine,
    atât de departe, încât nu mai există aproape –
    după-amiază, după-orizontul, dincolo-de-marea…
    şi tot ce e dincolo de ele,
    şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
    De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
    pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
    Şi mă rog de tine,
    naşte-mă.

    Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
    Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
    sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui
    copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
    râurile – mişcătoare umbre ale sângelui tău,
    şi pietrele, pietrele – umbre de piatră ale genunchiului meu,
    pe care mi-i plec în faţa ta şi mă rog de tine,
    naşte-mă. Naşte-mă”.

    Nichita Stănescu-Către Galateea

    • oanaclara says:

      Iartă-mă şi ajută-mă
      şi spală-mi ochiul
      şi întoarce-mă cu faţa
      spre invizibilul răsărit din lucruri.

      Iartă-mă şi ajută-mă
      şi spală-mi inima
      şi toarnă-mi aburul sufletului,
      printre degetele tale.

      Iartă-mă şi ajută-mă
      şi ridică de pe mine
      trupul cel nou care-mi apasă
      şi-mi striveşte trupul cel vechi.

      Iartă-mă şi ajută-mă
      şi ridică de pe mine
      îngerul negru
      care mi-a îndurerat caracterul.
      (Rugaciunea-Nichita Stanescu)

  14. dagatha says:

    și asta:

    Autoportret

    Eu nu sunt altceva decât
    o pată de sânge
    care vorbeşte.

    • oanaclara says:

      Ce singurătate
      să nu înţelegi înţelesul
      atunci când există înţeles.

      Şi ce singurătate
      să fii orb pe lumina zilei,-
      şi surd, ce singurătate
      in toiul cântecului.

      Dar să nu-nţelegi
      când nu există înţeles
      şi să fii orb la miezul nopţii
      şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
      o, singurătate a singurătăţii!

      (Hieroglifa-Nichita Stanescu)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s