Jurnalul lui Marian Vanghelie la Washington: Dragă jurnalule, băi…

Nu ştiu ce faci tu acasă, în sectorul 5, dar află că io, Marean, which is, am ajuns bine mersi aicea la America şi încă sînt. Dacă vrei să cunoşti, ai pierdut rămăşagul pe care l-am pus la plecare. E aşa cum m-am exprimat eu şi nu cum ai decoltat tu ca un bou: oamenii umblă normal, nu cu capul în jos şi picioarele

în sus. De cînd am ajuns n-am văzut pe nimeni să meargă cu capetele în jos şi cu cracii în sus. Nu ştiu ce îi ţine, da’ e ca la fel ca la noi la Bucureşti. Doar cu cum merge treaba cu ziua şi noaptea nu m-am limpezit io bine. Nu sînt sigur, dar parcă la ei mai întîi e noapte şi dup-aia zi! Voi investiga. Daca funcţionează implementăm şi noi la sectorul 5, să moară umflatul ăla de Piedone de invidie. 

Nu, nu l-am cunoscut încă pe Bruce Willis dar zborul cu avionul mi-a plăcut. Am citit o carte. Sper că ai simţit gluma. Mi-am permis o ironie. Nu te impacienta, n-am citit nici o carte. Era o revista şi m-am uitat doar pe poze. Ştii bine că mă intimidez de fiecare dată să citesc cu voce tare cînd sînt cu oameni. Mîncarea nu prea mi-a plăcut mie. Sînt om în toată firea, dă-mi o cefuţă, un miculeţ, un de Pleşcoi, un platouaş. Noroc cu Liviu de la personal că avea nişte cremvurşti în sacoşă, aşa de rezervă. Am pus un ziar între noi şi ne-am ospătat pe cinste.

Mă aşteptam ca Washandgonton ăsta să fie mai mare dar nu e. E niţel mai mare decît de la noi de la Chirigiu pana la depou la Alexandria. Nu e combinaţie, meştere. Măcar la noi la piaţă are în fiecare zi brînză telemea proaspătă de la sibieni. Aicia ciuciu. De şaorma nu mai zic. Oricum, cît am vizitat azi ce era de vizitat numai la şaorma mă gîndeam. Scriind aceste rînduri tocmai mi s-a făcut poftă iar de o şaorma. Mamă, ce-aş băga o şaorma chiar acum.

Mi-a mai venit inima la loc cînd am văzut că şi la ei sunt negri. Şi zicea lumea că numai la noi în Ferentari. Itaaa! Să vii aici să vezi. Le-am şi zis: “Fraţii mei ţigani de peste ocean, votaţi-mă”. Nu ştiu dacă i-am convins, dar am zis că dacă mai vin le aduc musai “Nebunia lu’ Salam 1&2”, să se bucure şi ei săracii. Poate iau cîţiva şi de prăsilă pentru acasă. Să repopulăm la Petre Ispirescu.

Am fost la casa aia albă unde s-a născut George Buş, sau ceva. Nu era acasă şi oricum nu ne-au lăsat să intrăm, că acolo cică stă acuma unul boss de boss, Obamă. Itaaaaa! Să-nebunesc şi să mor legat fedeleş! Nu mi-a venit să cred. I-am întrebat: “Nu cumva e vorba de Obamă Petrişor Cioricles, din Sălaj, de jucam fotbal cu el în termoficare”. Nu era el sau nu vrea să recunoască. O să-l mai caut. De casă ce să mai zic. Nu mi-a plăcut de loc. Nu era nici galbenă şi n-avea nici termopane. Aţi înnebunit, mă băieţi, vreţi să vină Marean de la Bucureşti să vină să vă facă reabilitare termică?

Criminalitatea e ceva de speriat. Stăteam şi mă uitam într-o vitrină să văd dacă îmi stă bine chica, cînd văd un dubios la faţă fix la mine. Mă mişc eu, se mişcă şi el. Deja mă speriasem, credeam că sînt prăjit şi o să păţesc ce-a păţit biata fata aia în Beisic Instinct. Din fericire a venit miliţia şi l-a săltat pe nenorocit. Avea numai marfă la el. Cu dvd-urile cu filme am scăpat uşor. Mai greu a fost să le explic ce fac cu genţile de damă, bumerangele, merele coapte şi ceasurile de aur.

După masă mi-au zis că mergem la mol, chiar m-am bucurat că îmi caut o giacă din piele. Mi-am tras telingul bun pe mine şi la mol ce să vezi. Nu era mol. Itaaaa! Ce m-am enervat. Era un moşneag pe un ţucal de piatră, Lincoln Navigator. Mare explorator, a descoperit America sau ceva. Şit pe băţ. Dup’aia m-au dus să văd chiar un băţ mare de piatră. Cică era solemn. M-am uitat la el, s-a uitat la mine. Parcă îl mai văzusem undeva. Dup’aia mi-a picat fisa. Sigur e copiat după ţeapa aia cu cartof în ea din Piaţa Revoluţiei. Bagabonţii! Am notat, o să cercetez. La naiba cu Piedone, minele şi dinozaurii lui din tufişuri. La noi în sector o sa fie o Casă Albă, un Lincoln şi-un Pentagon la fiecare colţ de stradă.

De cînd sînt aicia, toată lumea vorbeşte în jurul meu de un “mister major angelie”. Mister major în sus, mister major în jos. Nu ştiu despre ce e vorba, pentru că niciodată nu mi-a plăcut franceza, dar astăzi la masă m-am ridicat în picioare şi le-am spus tare şi răspicat opinia mea. “Nu e nici un mister major aici. Vanghelie a venit aici să înveţe şi să cerceteze nu să se facă de rîs. I lav you! Yankees go home!”. Au rîs şi m-au aplaudat. Să vezi ce-o să mai rîdă cînd o să le zic bancul ăla pe care l-am inventat astăzi. Ăla cu “Cioc, cioc” “Cine-i?” “George Uaşinton” “George Uaşintron cine?” “George, uaşinto-n dinţi pe sor-ta!”

Evanghelia după Marean
Sursa:

http://catavencu.ro/jurnalul-lui-marian-vanghelie-la-washington-38535

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Haioase and tagged , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Jurnalul lui Marian Vanghelie la Washington: Dragă jurnalule, băi…

  1. schtiel says:

    Demential , care este !

  2. vulpoi says:

    Care este ca eu am citit tot postul ca la urma sa aflu ca e scris de altu’. Rusinica…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s