Daca se-ntinde o mana
sa iti ofere-un trandafir,
cu ochi zambind a multumire
vei admira petala,
frumusetea florii de catifea.
Si chiar daca spinii te-nteapa,
chiar daca picuri de sange
vor colora durerea,
nu,trandafirul e mult prea frumos
sa-l poti refuza.
Dar daca omul iti ofera inima,
asa cum e ea:
cu flori si spini,
calde petale si
tepi ascutiti,
de ce-i privesti doar ghimpii
si nu vrei sa-i vezi frumusetea*?
De ce-o refuzi?
*inimile si trandafirii sunt intotdeuna cadouri
Sursa:mail
Advertisements
Si inca cele mai frumoase!
Impresionanta poezia!
Multumesc! Si mie imi place foarte mult.
“*inimile si trandafirii sunt intotdeuna cadouri”
…atunci cand nu sunt de vanzare.
Da poezia si ideea transmisa de ea sunt foarte frumoase. Bine scrie aceasta Zorica de care pana acum n-am auzit. (Numele Hajnal – diminutivat Hajnalka si pronuntat foarte ciudat pt noi, cu o vocala inexistenta in limba romana, ceva intre ‘o’ si ‘a’ – este relativ uzual in limba maghiara, si provine de la echivalentul maghiar pt romanescul ‘zori’ – deci echivalentul sau in romaneste ar cam fi Zorica, exact tot asa cum echivalentul romanesc al latinescului Silvana sau al sârbescului Goriţa ar fi Codruţa).
ar fi frumos sa fie doar cadouri… 🙂
pentru că am uitat să ne oferim și să primim inimi?
tulburătoare poezie.
multi au uitat
unii sunt ancorati in conceptii ridicole, altii sunt sclavii banilor…
romanticii sunt pe cale de disparitie.
O sa ma refer la propriu…pastrez de 11 ani un trandafir primit :)Interesant cum de gasesti nu mai poezii una si una 🙂
Sunt o romantica incurabila. Imi place sa citesc si cand gasesc ceva pe placul meu, pun aici , la arhiva, sa nu se piarda.
Uitasem sa spun de unde aveam trandafirul. Mi l-a dat o fata pe strada pur si simplu, am intrebat-o de ce, a dat din umeri, asa a vrut ea 🙂
Frumos. 🙂 Mai frumos e ca ai pastrat acea floare.
Uneori, IN ACEST FEL capata pt noi o semnificatie ‘speciala’, aparte, cate o zi (sau un gest) oarecare…
ASA dadeam eu CANDVA florile de liliac, atuncui cand tundeam tufele de ultiomele flori (pt a le curata): bunica-mea (‘patroana’ locului) nu le mai ‘tinea socoteala’, iar eu le dadeam fetelor care mi se pareau cel mai simpatice din cele care treceau ATUNCI prin “Complex”. (In Timisoara, ‘Complexul studentesc’ se numeste campusul universitar, iar noi locuiam pe atunci chiar in ‘buricul’ acestuia.)
Frumos gest. 🙂
M-ai amintit cat de fericita sunt primavara cand jumulesc cate un liliac.
Gestul era interesat: imi placea felul in care se bucurau si imi zambeau cand primeau floarea. (PANA la ‘curatenia’ finala, nu prea puteam sa ‘cadorisesc’ flori: vanzarea florilor, a cireselor si a verdeturilor din gradina – ceapa si usturoi verde, ridichi, salata, etc – fiind singura sursa de venit a bunicii mele.)
Off-topic: MAMA, ce de ‘extra-litere’ mi s-au strecurat in comentariul asta (abia acu’ ‘vazui’)… Scuze!
…aseara am dariut un trandafir si o bucatica din inima mea unei doamne speciale…nu toataaa…..sper sa fi apreciat….
Multumesc din suflet pentru dar! E foarte frumos. 🙂
ooops….cui ai daruit ..cine mi raspunde?????…..unde dai si unde crapa……
cui am daruit …rectific…scz…
Pai am primit si eu niste melodii superbe de la tine si le-am considerat un dar de suflet. 🙂
Pingback: DOUĂ CUGETĂRI … | Madi şi Onu Blog
frumoasa poezie. Cand iubesti cu adevarat, nu simti daca te inteapi intr-un spin. toate simturile tale sunt concentrate asupra persoanei iubite. Cand iubesti cu adevarat si esti iubit, nimci altceva nu mai coneaza. Iubirea este intreg universul.
Pacat ca iubirea se intampla din ce in ce mai rar!
NI se intampla (noua si celor apartinand generatiilor noastre) din ce in ce mai rar. (Poti sa fii SIGURA ca adolescentii contemporani se indragostesc la fel de brusc si de orbeste cum am facut-o si noi la randul nostru – atunci cand eram de varsta lor de acuma – fie ca ei recunosc acest lucru, fie ca nu, si indiferent de faptul eventual ca poate formele de manifestare exterioara a sentimentului lor ar putea eventual sa fie altele decat erau la noi.)
Din pacate, iubirea este un sentiment navalnic si orb, si ‘are de-a face’ mai mult cu hormonii decat cu creierul. Pe masura ce productia de hormoni scade si experienta de viata (si capacitatea de rationare) cresc, ‘terenul’ este din-ce-in-ce mai putin propice dezvoltarii unui asemenea sentiment placut, dar contraproductiv.
Ma refeream la sentiment in sine. Acum oamenii sunt bolnavi de bani…si nu de ai lor din pacate, ci de ai altora, asa ca sentimentele nu mai conteaza.
TAMAN cum spuneam – dumneata te referi la reprezentantii generatiilor carora le apartinem noi, pe cand eu ma refeream la adolescenti.
Poti sa fii ABSOLUT SIGURA ca atunci cand ‘il loveste’ ‘saptamana chioara’, SI IN ZIUA DE AZI cate-un tanar de f’o sai’sp’e – op’sp’e ani (indiferent carui sex ii apartine) TOT ramane nauc cu ochii zgaiti la stele in asteptarea re-aparitiei pretiosului sau ‘celalalt’ (‘significant other’), si DUPA ce a venit – cu ochii in ochii lui/ei, EXACT cum era si ‘pe vremea noastra’, s’-atunci nu-i mai pasa de bani, daca au cu ce ‘sa mearga la un suc’…