Inimi si Trandafiri – Hajnal Bota

Daca se-ntinde o mana
sa iti ofere-un trandafir,
cu ochi zambind a multumire
vei admira petala,
frumusetea florii de catifea.
Si chiar daca spinii te-nteapa,
chiar daca picuri de sange
vor colora durerea,
nu,trandafirul e mult prea frumos
sa-l poti refuza.

Dar daca omul iti ofera inima,
asa cum e ea:
cu flori si spini,
calde petale si
tepi ascutiti,
de ce-i privesti doar ghimpii
si nu vrei sa-i vezi frumusetea*?
De ce-o refuzi?

*inimile si trandafirii sunt intotdeuna cadouri

Sursa:mail

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in versuri and tagged , . Bookmark the permalink.

25 Responses to Inimi si Trandafiri – Hajnal Bota

  1. madiroxy says:

    Si inca cele mai frumoase!
    Impresionanta poezia!

  2. VictorCh says:

    “*inimile si trandafirii sunt intotdeuna cadouri”
    …atunci cand nu sunt de vanzare.
    Da poezia si ideea transmisa de ea sunt foarte frumoase. Bine scrie aceasta Zorica de care pana acum n-am auzit. (Numele Hajnal – diminutivat Hajnalka si pronuntat foarte ciudat pt noi, cu o vocala inexistenta in limba romana, ceva intre ‘o’ si ‘a’ – este relativ uzual in limba maghiara, si provine de la echivalentul maghiar pt romanescul ‘zori’ – deci echivalentul sau in romaneste ar cam fi Zorica, exact tot asa cum echivalentul romanesc al latinescului Silvana sau al sârbescului Goriţa ar fi Codruţa).

  3. psipsina says:

    pentru că am uitat să ne oferim și să primim inimi?
    tulburătoare poezie.

  4. O sa ma refer la propriu…pastrez de 11 ani un trandafir primit :)Interesant cum de gasesti nu mai poezii una si una🙂

  5. Uitasem sa spun de unde aveam trandafirul. Mi l-a dat o fata pe strada pur si simplu, am intrebat-o de ce, a dat din umeri, asa a vrut ea🙂

    • oanaclara says:

      Frumos.🙂 Mai frumos e ca ai pastrat acea floare.

      • VictorCh says:

        Uneori, IN ACEST FEL capata pt noi o semnificatie ‘speciala’, aparte, cate o zi (sau un gest) oarecare…

    • VictorCh says:

      ASA dadeam eu CANDVA florile de liliac, atuncui cand tundeam tufele de ultiomele flori (pt a le curata): bunica-mea (‘patroana’ locului) nu le mai ‘tinea socoteala’, iar eu le dadeam fetelor care mi se pareau cel mai simpatice din cele care treceau ATUNCI prin “Complex”. (In Timisoara, ‘Complexul studentesc’ se numeste campusul universitar, iar noi locuiam pe atunci chiar in ‘buricul’ acestuia.)

      • oanaclara says:

        Frumos gest.🙂
        M-ai amintit cat de fericita sunt primavara cand jumulesc cate un liliac.

      • VictorCh says:

        Gestul era interesat: imi placea felul in care se bucurau si imi zambeau cand primeau floarea. (PANA la ‘curatenia’ finala, nu prea puteam sa ‘cadorisesc’ flori: vanzarea florilor, a cireselor si a verdeturilor din gradina – ceapa si usturoi verde, ridichi, salata, etc – fiind singura sursa de venit a bunicii mele.)

        Off-topic: MAMA, ce de ‘extra-litere’ mi s-au strecurat in comentariul asta (abia acu’ ‘vazui’)… Scuze!

  6. dara says:

    …aseara am dariut un trandafir si o bucatica din inima mea unei doamne speciale…nu toataaa…..sper sa fi apreciat….

  7. Pingback: DOUĂ CUGETĂRI … | Madi şi Onu Blog

  8. gabriela says:

    frumoasa poezie. Cand iubesti cu adevarat, nu simti daca te inteapi intr-un spin. toate simturile tale sunt concentrate asupra persoanei iubite. Cand iubesti cu adevarat si esti iubit, nimci altceva nu mai coneaza. Iubirea este intreg universul.

    • oanaclara says:

      Pacat ca iubirea se intampla din ce in ce mai rar!

    • VictorCh says:

      NI se intampla (noua si celor apartinand generatiilor noastre) din ce in ce mai rar. (Poti sa fii SIGURA ca adolescentii contemporani se indragostesc la fel de brusc si de orbeste cum am facut-o si noi la randul nostru – atunci cand eram de varsta lor de acuma – fie ca ei recunosc acest lucru, fie ca nu, si indiferent de faptul eventual ca poate formele de manifestare exterioara a sentimentului lor ar putea eventual sa fie altele decat erau la noi.)
      Din pacate, iubirea este un sentiment navalnic si orb, si ‘are de-a face’ mai mult cu hormonii decat cu creierul. Pe masura ce productia de hormoni scade si experienta de viata (si capacitatea de rationare) cresc, ‘terenul’ este din-ce-in-ce mai putin propice dezvoltarii unui asemenea sentiment placut, dar contraproductiv.

      • oanaclara says:

        Ma refeream la sentiment in sine. Acum oamenii sunt bolnavi de bani…si nu de ai lor din pacate, ci de ai altora, asa ca sentimentele nu mai conteaza.

      • VictorCh says:

        TAMAN cum spuneam – dumneata te referi la reprezentantii generatiilor carora le apartinem noi, pe cand eu ma refeream la adolescenti.
        Poti sa fii ABSOLUT SIGURA ca atunci cand ‘il loveste’ ‘saptamana chioara’, SI IN ZIUA DE AZI cate-un tanar de f’o sai’sp’e – op’sp’e ani (indiferent carui sex ii apartine) TOT ramane nauc cu ochii zgaiti la stele in asteptarea re-aparitiei pretiosului sau ‘celalalt’ (‘significant other’), si DUPA ce a venit – cu ochii in ochii lui/ei, EXACT cum era si ‘pe vremea noastra’, s’-atunci nu-i mai pasa de bani, daca au cu ce ‘sa mearga la un suc’…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s