Hrubele – o ameninţare! In Galaţi străzi fundate pe „şvaiţer”!

* Nici Oraşul Vechi nu se simte prea bine * Galerii cu trasee necunoscute * Parcul Eminescu ar putea da în Brateş * Acţiunea „hrubele” ar costa… *

Inginera Margareta Bălan, singurul expert şi verificator gălăţean atestat  pentru terenuri de fundaţie, nu se desprinde imediat de tema infiltraţiilor. Îşi aminteşte de un alt fel de prăbuşire: o stradă! În 1980, într-o noapte, s-a crăpat o bucată din strada Livezeni! Oamenii s-au trezit înspăimântaţi, cu bucăţi de tavan desprinse prin case.

Strada e situată între str. Română şi Spătarului. Inginera crede că acolo începea un mal, acum îngropat, la poalele căruia se adună apă. Atunci nu s-a descoperit exact cauza, strada s-a reparat şi nu s-a mai întâmplat nimic rău între timp…

Hrubele de sub Galaţi

La Galaţi, construieşti în orb: te uiţi pe planurile subsolului, vezi că nu sunt conducte sau cabluri electrice pe dedesubt şi răsufli uşurat: poţi să faci fundaţia casei… Când colo, uneori constaţi că ai de umplut o ditai hrubă, care nu apare pe planuri, căci acum vreo două veacuri, când s-au construit ele, nu exista aşa ceva…

Deci, altă cheltuială: trebuie să umpli galeria respectivă! Nu mai pui în calcul, aşa cum face gălăţeanul destoinic, şi valoarea istorică a hrubelor, degradate la nivelul de beci de murături.

Ceea ce ar putea fi atracţie turistică doarme încă sub oraş, gata să facă victime printre casele vechi. Poţi să ai însă o surpriză şi mai neplăcută: hrubele să nu apară la săpăturile pentru fundaţia nouă, dar să fie acolo, dedesubt, şi să cedeze la un moment dat.

Case, precum cea de pe Columb sau fostul Han Obrenovici de pe strada Cuza, sau străzi, precum Brăilei sau Basarabiei, care se prăbuşesc uneori la Galaţi… Şi ce-i de făcut? Îţi faci casa pe piloni. Mai scump, dar mai sigur…

Tunelele din malul Brateşului

„O zonă instabilă este Ţiglina I şi Ţiglina II, pentru că sunt piloni de numai 7 metri şi noi nu putem stăpâni ridicarea nivelului apei subterane” – face inginera trecerea de la sud la nord…

„Ridicarea nivelului apei înseamnă tasarea loessului şi vă imaginaţi ce se poate întâmpla… Dar mergem în partea de jos a oraşului, adică strada Domnească, de la Columb spre taluz. Aici, avem galerii subterane, dar şi beciuri. Unele pleacă chiar din mal, din taluzul de la Brateş”.

„De exemplu, dacă o să mergeţi în Parcul Eminescu, există un puţ de observaţie. Eu am găsit acolo intrarea într-o hrubă, care pleacă din clădirea ruinată de lângă fostul cinematograf «Popular» şi trece prin parc şi se spune că ar ieşi, pe lângă «Modern», în malul Brateşului. Era uşor, pentru cei care au construit-o să vină pe apă şi să intre nevăzuţi în oraş”.

„În malul Brateşului se văd aceste galerii – intrarea în ele. Şi aceste galerii subterane au trasee necunoscute şi poţi să-ţi dai seama unde sunt numai în cazul în care se fac ridicări topografice. Pentru că una ţi se pare ţie că vezi în pământ şi alta e când o transpui pe plan”.

Specialista în pământuri ne-a arătat planuri în care cartiere întregi au figurate lungi galerii, întrerupte acolo unde nu s-a mai putut cerceta: ori pentru că cercetarea era făcută în vederea construirii unui imobil care nu se întindea pe suprafeţe mai, ori pur şi simplu galeriile sunt prăbuşite de vreme din loc în loc.

În studiul geotehnic ataşat viitorului Plan de Urbanism General, inginera Bălan a specificat că galeriile au înălţimea şi lăţimea de 2 metri, fiind la o adâncime variabilă: 3, 5, 7 sau chiar, rar, la 9 metri.

Tot aici, specialista vine cu o concluzie de bun simţ: „În prezent, aceste galerii în zonele construite necesită a fi depistate şi apoi umplute. Aceasta pentru protejarea fondului construit şi pentru siguranţa construcţiilor”.

Doamna Bălan adaugă precaut: „Acesta este studiul pe care l-am predat, nu ştiu însă ce a rămas din el”. Căci la „asamblarea” datelor pentru viitorul PUG, problema grea a hrubelor poate fi preluată sau nu…

E la mintea cocoşului că, dacă administraţia locală se leagă la cap cu încă o problemă destul de gravă, din fericire pentru toţi primarii de până acum… acoperită, acoperită cu pământ, orice plan de viitor, chiar dacă are termen de finalizare un deceniu ori un veac, pune problema banilor. Altfel, proprietar cu proprietar, să se descurce cum poate! Sau poate are noroc…

Şi în perioada interbelică primăria gălăţeană de atunci îi notifica pe proprietarii care aveau prăbuşiri de hrube în curte sau în stradă, să-şi acopere singuri groapa, ca să nu fie amendaţi.

* Bisericile şi „hrubele” – „aduse” în pântecul corăbiilor  *La Sinagogă – 11,2 m adâncime O uimitoare superlucrare inginerească *

Deşi nu se văd, hrubele gălăţene sunt adevărate monumente istorice şi exemple de inginerie remarcabilă ale vremurilor trecute, încă misterioase: nu apar în documente sau pe planuri. De pe la sfârşitul secolului XIX, în presa vremii apar doar menţiuni ale prăbuşirilor de teren deasupra unor astfel de  galerii.

Ele au fost minimalizate până acum, considerate „beciuri”, dar ce beci ar avea o astfel de structură, aşa cum arată o schiţă realizată de inginera Margareta Bălan, singurul expert şi verificator gălăţean atestat  pentru terenuri de fundaţie. Schiţă pe care o puteţi vedea în imaginea alăturată.

Corăbiile comerciale veneau la Galaţi lestate cu cărămidă de Livorno şi se întorceau cu grâne şi alte mărfuri din portul Galaţi, crede inginera; cărămida era folosită la galerii. Idee de altfel susţinută şi de regretatul istoric Paul Păltănea.

„Bisericile toate sunt făcute cu cărămidă din aceasta, la fel şi galeriile subterane unde îşi ascundeau probabil avutul şi se ascundeau şi ei”.

Galerii erau şi între biserici. De-a lungul anilor, am descoperit sau am auzit despre astfel de galerii care plecau din zona gării şi puteau fi descoperite în zona străzii Brăilei, ducând, se spune, după ce traversau oraşul, spre Dunăre. Inginera gălăţeancă completează acum „harta”  cu o galerie care venea dinspre Brateş spre centrul oraşului.

Dna Bălan are şi o metodă de a găsi traseul unei galerii: „Ca să poţi descoperi o hrubă, faci din doi în doi metri foraje, pe un traseu, şi când vii cu al doilea rând, o faci în şah. Şi atunci este imposibil să n-o găseşti!”.

Cea mai adâncă hrubă a descoperit-o în curtea Sinagogii – la 11,2 m. adâncime – acum plină cu apă. Dar, de obicei, galeriile nu puteau fi inundate, deşi cărămizile nu erau legate cu mortar, ci cu lut: şi deasupra, şi dedesuptul hrubelor există straturi de argilă prin care nu trece apa.

Arcul bolţii ţinea greutatea tavanului.  Toate galeriile sunt standard, lucru greu de obţinut la o lucrare de asemenea proporţii: doi metri lăţime pe doi metri înălţime, toate începând printr-un plan înclinat – un „gârlici”.

Galerii lungi mai brăzdează şi pământul Brăilei şi al Reniului – este deci posibilă să fie o marcă a locului situat la limita fostului Imperiu Otoman.

Ce s-ar putea face cu hrubele gălăţene? Probabil că doar valorificarea culturală sau turistică, tronson cu tronson, de către proprietarii caselor de deasupra, ar putea să aducă în sfârşit câştig, altfel pericolul prăbuşirii a noi sectoare de hrube, antrenând străzi sau construcţii, rămâne în continuare.

Una peste alta, inginera Bălan trece şi zona veche a oraşului în zona instabilă, tocmai din cauza acestei reţele invizibile.

Sursa:

http://www.viata-libera.ro

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Studii and tagged , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Hrubele – o ameninţare! In Galaţi străzi fundate pe „şvaiţer”!

  1. Paul says:

    interesant…
    aveti multe probleme cu curatenia la Galati; citeam in Adevarul de Seara un editorial scris de redactorul sef al editiei de Galati potrivit caruia faleza Dunarii si parcul au devenit un imens WC public…iar spatiile verzi sau de joaca sunt pline de chistoace, peturi de bere…culmea, chiar in spatele AGENTIEI DE MEDIU🙂 si cosurile de gunoi lipsesc pe strazile principale…
    sorry…

    • oanaclara says:

      Nu e chiar asa de rau cum spui. Trebuie si aia de la Adevarul sa traiasca din ceva,nu?
      Cos de gunoi am in fata blocului si am vazut ca sunt instalate pe majoritatea strazilor. Mai sunt persoane care nu le nimeresc , dar nu traim in cocina. Mi s-a parut mai murdar Bucurestiul , de exemplu. In fine, tu nu ai cum sa faci comparatii.
      Tare cred ca ceea ce ai citit e un fel de manipulare politica.

  2. Morocanosul says:

    Hrubele astea au un caracter pur tehnic.
    Au fost realizate dintr-o necesitate a vremii, sunt galerii de tranzit si in trecut aveau un sistem de ventilare.
    Reteaua din Braila, cum bine a sesizat autorul, este sistematica si clara pt ca avea doar scop militar. A fost construita intr-un timp scurt.
    Peteaua de tuneluri din Galati e facuta in perioade succesive, si cred ca sunt in fapt… retele diferite.
    Modul in care depisteaza doamna Balan specialista in terenuri face gauri din 2 in 2 metri ? Super !!! Cum ar fi sa o consulte medicul intepand-o din 2 in 2 centimetri in linie dreapta si apoi in sah ca sa gaseasca zona afectata ? Ha ha ha !!!!!
    Exista aparatura specializata, sonare, care care obtin imagini bidimensionale pana la 25 m adancime. Aparatura incape in doua ladite si costa cam 180.000 euro. Nu e nevoie de gauri. Dupa realizarea schitelor generale se poate intra in Hrube cu echipe formate din mineri specializati in salvari si geologi pentru testarea sigurantei, istorici si arhitecti, asa se fac hartile de detaliu se iau probe de laborator, se fac masuratorri si se fac inregistrari video.
    Exista o cartare a zonei subterane efectuat de serviciul militar degeodezie.
    Primaria poate cere acces la harti.
    Daca se refuza accesul la informatie pe motiv de ” secret militar” Primaria Galati poate cere analiza situatiei intr-un circuit mai ” inchis”.
    Intrebarea este ?
    le umplem si le betonam, ca sa putem construi peste ele ? Arhitectii si inginerii au nevoie de spatii plane si stabile pentru a construi. Aici inteleg pozitia doamnei Balan. Ce are a face ea cu istoria ? Nimic ! Culmea e ca ea reuseste sa o faca. Darama o hruba, umple o alta si cu aceste “istorii” nici cei de la NASA nu mai pot intelege sistemul radicular subteran, pentru ca e ferfenita.
    Unii ar spune ca eu sunt barbar, eu zic sa priviti la specialistii vostri.
    Trista figura face insa gruparea istoricilor locali.
    Habarnisti si neimplicati nu au incercat obtinerea de fonduri pentru o cartare civila, realizarea unui proiect de cercetare a hrubelor (arhitectura,perioada realizarii, destinatia si utilitatea retelei etc)am putea avea surprize.
    Cred ca am intelege un strop mai mult din viata celor dusi ai nostri. Merita atatia bani si atata efort ? Cine stie.
    Poate parte din aceasta retea poate fi introdusa in circuitul turistic, parte ar putea fi reabilitata si folosita ca spatiu social, galerii de arta, cafenele.
    Societatea civila galateana are reactie anemica si viteza mica de mobilizare.
    Poate sfintia sa episcopul Tomisului si Calatisului cu marea arta ce stapaneste de a administra cele sacre si cele lumesti sa poata gestiona aceasta delicata problema. Dar cati bani se pot scoate de aici ?
    Una peste alta ne purtam pingelele peste secole de VIATA si ne doare-n … toc.

    • oanaclara says:

      Pai daca tanti e specialista in terenuri, nu se pricepe nici la aparatura si nici la istorie.😀😀
      Si eu zic ca ar fi interesant de explorat si conservat macar o parte din acele hrube, dar se pare ca nimanui nu ii pasa de ele.

  3. VictorCh says:

    “…uneori constaţi că ai de umplut o ditai hrubă, care nu apare pe planuri… […] Deci, altă cheltuială: trebuie să umpli galeria respectivă!”
    “Ce s-ar putea face cu hrubele gălăţene? Probabil că doar valorificarea culturală sau turistică, tronson cu tronson, de către proprietarii caselor de deasupra…”
    Patriotismul meu national inca nu reuseste sa “simta” importanta acelor hrube pt istoria nationala (decat eventual daca s-ar descoperi ca faceau parte dintr-o strategie locala unitara de aparare), dar – in opinia mea – atat patriotismul local al locuitorilor cat si o minima analiza economica ar trebui ca NU LA ACEASTA solutie sa conduca!
    PANA LA exploatarea economica IN SCOP TURISTIC a respectivelor hrube ramane adevarat faptul ca multi cetateni cheltuiesc sume insemnate pt a adauga un nivel inferior (demisol, subsol, beci, etc) locuintei lor (si mare este cheltuiala mai putin cu constructia ca atare, caci adaosul de munca si de material pt a mai cobora un metru-doi cu fundatia nu este chiar atat de important, cat este cu toata suita de taxe care trebuiesc platite pt a avea DREPTUL sa construiesti SI un nivel (partial sau integral) subteran), iar altii care si-ar dori un asemenea nivel TOTUSI nu si-l permit – exact din cauza acestor cheltuieli; iar cand omul gaseste un asemenea nivel gata construit si (aproximativ) gata de a fi amenajat si exploatat sa cheltuiasca sume insemnate PT A “SCAPA DE” EL? In loc sa-l pastreze (nu-i poate fi “imputat”, nu l-a construit el!) si sa-l foloseasca drept beci – fie pt “muraturi” (zarzavaturi, legume si fructe proaspete si conservate pt iarna), fie drept crama – sau pur-si-simplu drept o mare “debara” subterana, sau CINE-STIE – CE alta utilitate ar fi putand primi un asemenea spatiu?
    Si UNDE mai pui SI faptul ca in acest fel reteaua NICI nu ar fi distrusa (nici macar intrerupta) in eventualitatea unei viitoare cartari si utilizari turistice unitare a locului? (Zidurile construite pt izolarea portiunii “proprii” de hruba sunt – in principiu – usor de indepartat.)
    EU as fi bucuros sa descopar pe proprietatea mea un asemenea spatiu de depozitare gata-construit, numa’ sa-l “iau la utilizat”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s