Cine-a mai rămas în Romania?

Zugravul.
Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nicio idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sunt alea din reclama de la bere. Nevoile sunt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cainilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală.
Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat stramb în peşteră, la Lascaux .

Baba urbană .
Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara, chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decat acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-i face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvarşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cand nu citesc literatură de stanga. Babele noastre doar voteaza, mananca mult, barfesc toata lumea si circula gratis cu RATB.

Şoferul manelist.
E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii.
Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , pe şosea…, răspunsul e limpede : pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

Inginerul.
A lucrat candva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenand clădiri urate, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Cand a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar: Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 seara la a doua
sticlă de vin. Înăuntrul lui sunt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi
optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cand apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul.
În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plang. Nu au de ce, nu au cand, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sunt bogaţi – pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sunt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decat aici. Cand iese din ţară…e doar ostentativ.

Băiatul de club.
El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mancare o săptămană şi pană la două zile fără paparazzi.
Ideile lui sunt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie ! Zilele lui sunt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cand scoate din frigider branza, la o salată de roşii tăiate repede, pană nu începe Magda la OTV.

Toţi ăştia au rămas în ţară. Restul au plecat, şi nu în concediu. Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică.

Cat despre cei care muncesc cu adevarat si duc in carca totul, numai de bine.

Sursa:mail

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Haioase and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Cine-a mai rămas în Romania?

  1. Marian S says:

    Din categoria “cercetătorii britanici descoperă tot“:

    Capo di tutti capi. Sau bomboana pe colivă. Sau moţul de la rahat.
    Ghici, ciupercă, cine-i ???

  2. Vania says:

    E bine descris bogatul, şi eu am unele complexe faţă de Dinu Patriciu…

  3. Vaiii, toata Romania a auzit de palmierii lu’ Mazare😆 se lupta cu ei de cativa ani, niciodata nu ii rezista peste iarna…Dar omul e perseverent in prostia lui si in ideea sa de a investi pe timp de criza in porcarii de genu’ .

  4. VictorCh says:

    Eu am fost scutit de dilema inginerului: negasindu-mi post de inginer (dupa ce nu-mi gasisem post de cercetator😛😀 ) am devenit taximetrist. (Autentic.)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s