Nicolae Grigorescu

“La zece ani am intrat şi eu la un iconar. Da’ era un om sucit, Dumnezeu să-l ierte, şi rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să-i legăn copilul, şi când vroiam să mă uit şi eu cum zugrăveşte, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna şi mă lăsa pe lângă el — atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinţii, îi sorbeam vorbele şi mă uitam la el ca la un dumnezeu. După doi ani m-am întors acasă, ş-am început să fac singur iconiţe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi aşterneam hăinuţa jos, îmi întindeam marfa pe ea şi-mi aşteptam muşterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la ţară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu… şi cumpărau, bieţii oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveţi, şi când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine, şi m-a întrebat îngrijată de unde-s — că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva, şi s-a întors repede cu faţa spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viaţa mea.”

Nicolae Grigorescu

“Exactitatea strictă nu-i totdeauna adevărul. Despre un copac în care-mi desenezi frunza cu nervura ei, despre un peisaj în care-mi faci firul de iarbă, voi spune oricând că nu-i adevărat. Ochiul nu-l vede-aşa.

Ne uităm de departe la un cunoscut care vine-ncet spre noi. Ce vedem noi din forma şi din mişcarea lui? Câteva linii. În acele câteva linii e “caracterul”. Să le ştii prinde pe acelea, şi să nu le pierzi apoi în mulţimea detaliilor… O, detaliile! Pe câţi nu-i amăgesc!… Cine zugrăveşte haina cu nasturii şi cu toate îndoiturile ei va avea o admirabilă firmă de croitor; nu un portret, şi, mai ales, nu un suflet.
Numai într-o schiţă poţi rămânea sincer până la sfârşit. Într-un tablou migălit începi să te observi, şi din momentul acela e mai mult meşteşug decât artă.”

Nicolae Grigorescu

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Artă and tagged , , , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Nicolae Grigorescu

  1. coramica says:

    Primul text l-am avut ca lectie in generala, l-am luat ca exemplu de ambitie. Al doilea text e relevant pt felul cum, intr-o pictura, sunt exprimate trairile interioare.

    • oanaclara says:

      Si ambele sunt frumoase.🙂
      Am fost vara asta la Campina la casa memoriala Nicolae Grigorescu. E extraordinar de frumos acolo. Recomand oricui trece prin zona sa o viziteze!

  2. dan says:

    Emotionant cu adevarat. Multumiri pentru ca ai readus aceste randuri in atentia noastra.

    • oanaclara says:

      M-am saturat sa vad ca ne “laudam” numai cu rele. Foarte putini mai promoveaza valori romanesti.
      Nu ai pentru ce sa multumesti. Cuvintele acelea erau mult prea frumoase pentru a nu fi publicate. Le-am recitit cu drag.🙂
      Multumesc pentru vizita!

  3. Alex says:

    Frumos că ai amintit de acest mare artist! Vara trecută i-am admirat mai multe opere la muzeul Bruckenthal din Sibiu. Superbe!

    • oanaclara says:

      E impresionant Brukental-ul. De cate ori am ocazia il vizitez cu drag.
      Casa memoriala de la Campina , insa, e un loc atat de cald si de linistit, incat il recomand oricui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s