Crescătoria de flori-de-colţ

„Un om cu bani poate să umple o basculantă cu orhidee. Găseşte el, dacă le-adună din tot Bucureştiul, ca să le răstoarne-n poarta soţiei sau iubitei. Dar dacă-i trece dânsei prin cap să-i ceară un singur fir de floare de colţ, de unde să-l ia?”. Din sera lui nea Puiu. Asta dacă nu-i vreun ciudat care are chef să ia lecţii de alpinism, să-şi rişte viaţa şi să încalce legea doar ca s-o recolteze de pe munte.

Dar cine e nea Puiu? Un pensionar cu ochelari, sinăian de loc, căruia i s-a năzărit să-şi tragă o seră pe acoperişul casei şi, cum n-avea alt chiriaş mai bun, a închiriat-o unei flori de colţ. Asta se întâmpla în 1980, când o vecină, care primise o tufă adusă de pe munte, i-a dat şi lui nea Puiu un răsad plantat într-un ghiveci. Florii de colţ i-a priit noua locuinţă şi n-a mai vrut cu nici un chip să plece. Mai mult, s-a înmulţit în aşa hal, că acum nea Puiu are 500 de ghivece, ce fac 1.500 de flori în fiecare an. În cei peste 20 de ani scurşi de atunci, Puiu Tiron s-a transformat într-un specialist fără diplomă în flori de colţ, cunoscându-le toate obiceiurile şi dezvoltând o tehnologie originală de cultivare.

Secretul supravieţuirii în captivitate a florilor de colţ este „frigul”, spune el. Când vine, frigul rade tot ce reprezintă frunză, de zici că planta a murit de tot, iar pământul din ghiveci îngheaţă şi, odată cu el, mănunchiul firos de rădăcini. „Ele trebuie să se odihnească peste iarnă şi temperaturile negative le ajută să doarmă. E ca la Discovery, cu criogenia aia. Îngheţi cadavrul şi peste 100 de ani îl învii la loc”. În cazul florii de colţ „învierea” are loc pe la sfârşitul lui februarie, când gerul se mai înmoaie şi din pământ ies primii colţişori. „Însă mulţi din cei la care le-am dat răsaduri să le pună-n jardiniere sau în ghivece prin grădină au făcut greşeala ca peste iarnă să le bage-n casă, la căldură, neştiind că, în loc să le protejeze, le omoară”. Văzându-se cocoloşite şi îngrijite în sufragerie, pesemne că rădăcinile se simt datoare să-şi răsplătească stăpânii grijulii şi încep să vegeteze în toiul iernii consumându-şi rezervele de energie, ca în ajun de Revelion să facă să răsară un colţ verzui de plantă. „Semnul unui an bun”, ar zice ghicitorii, „dar, nu după multă vreme, noile plante sunt aşa epuizate, că mor fără să mai aibă forţa să facă floare”.

Nea Puiu reproduce în mica seră neîncălzită nu doar asprimea climei de pe vârf de munte, ci şi structura solului din ţara florilor de colţ, amestecând pământul din ghivece cu praf de calcar. Calciul din pulberea de calcar întăreşte tulpina făcând-o mai băţoasă şi se depune pe frunze şi petale, care capătă nuanţa alburie prăfoasă specifică florii de colţ. În ultima vreme, pulberea de calcar e tot mai greu de găsit, pentru că „oamenii nu o mai folosesc ca pe vremuri la tencuitul caselor, ci au înlocuit-o cu praf de marmură”, aşa că nea Puiu mai apelează şi la surogate, precum „varul sau praful de cretă, că sunt tot calciu, nu?”. De-a lungul anilor, inspirat din cărţi, nea Puiu şi-a supus florile de colţ la tot soiul de experimente, să vadă ce le prieşte mai bine: „Într-un an, am dat cu var pe geamul de la seră, ca să nu mai pătrundă aşa multă lumină la plante. Mă gândeam eu că le dăunează. Da de unde? Săracele au început  să se deşire-n sus în căutarea soarelui, de a trebuit să le leg cu aţă de nişte mici araci, ca pe roşii”. Şi-acum mai are plante „lunguieţe”, cum le zice, proptite cu aracul, dar cele mai multe sunt o frumuseţe, nu prea înalte, cu floare mare şi tulpină viguroasă, rezultatul a 20 de ani de selecţie. Ca să facă flori mari, primăvara, nea Puiu răreşte tufele prea dese, ca pe căpşuni. De altfel florile de colţ convieţuiesc într-o armonie hazlie cu ghivece de căpşuni parfumate şi ciorchini de struguri negri, atârnaţi pe tavanul serei din Sinaia.

Recoltatul florilor se face de obicei între 1 iunie şi 15 iulie, dar în acest an, din cauza căldurii, primele flori s-au deschis de la mijlocul lui mai. Culesul roadelor e o plăcere. „Vara, viu la 6 în seră, pe răcoare şi recoltez florile mature. Sunt zile în care tai şi până la 50 de fire, pe care le usuc – ca flori tăiate nu valorează mare lucru. Se comportă ca laleaua sau ca gerbera. Se ofilesc imediat, trebuie să le pui în apă, însă ca floare uscată, floare nemuritoare, se folosesc inclusiv la buchete de mireasă”. Ca floarea să se usuce în forma ei naturală, cu codiţa perpendiculară pe corolă, nea Puiu o introduce cu corola în jos, într-un vas şi acoperă petalele cu puţin nisip, care le presează uşor încât ele se usucă fără să se mai încârlige sau deformeze, în pod, sub tabla fierbinte a acoperişului. Produsul final face furori printre mirese din întreaga ţară: „Mă sună disperate de peste tot, că vor buchetul miresei din flori de colţ. Noi am moştenit metoda asta occidentală cu aruncatul buchetului, care nu exista până-n urmă cu vreo 15-20 de ani. Dar cine are buchet de mireasă dintr-o 100 de flori de colţ, nu-şi mai permite să-l arunce de dragul unei mode. Un buchet din ăsta e nemuritor. Durează mai mult decât căsnicia propriu-zisă, că sunt unele căsătorii care azi se fac, mâine se desfac”. Prin sera lui nea Puiu au trecut de la scriitori la pictori şi profesori universitari. Chiar şi politicienii au o slăbiciune pentru florile de colţ. Controversatul Micky Spagă, în 2004, pe când era secretar general al guvernului, impresionat de gingăşia florilor alb-cenuşii din sera lui nea Puiu, în urma vizionării unui reportaj de la ştirile Pro-Tv, şi-a trimis consiliera buluc peste sinăian şi l-a sponsorizat cu 10 milioane, bani de la guvern. Nea Puiu i-a întors gestul, aprovizionându-l cu flori de colţ, dintre care, graţie spiritului curtenitor al lui Micky Şpagă, „o parte au ajuns şi pe masa lui Năstase”.

Nea Puiu e şi un fel de grădinar al munţilor Bucegi: „Am obiceiul ca o dată pe vară să-mi pun în rucsac 4-5 răsaduri de floare-de-colţ, nişte scule de săpat şi apă pentru stropit şi să urc cu soţia pe munte, unde le plantăm. Plecăm dimineaţa cu telecabina, căutăm nişte locuri mai ferite ca să nu le găsească orice turist şi fixăm răsadul în sol. O asemenea aventură ne costă cam 1 milion”.

„Toată lumea care intră în seră îmi zice: «N-am mai văzut aşa ceva din tinereţe, de când eram student şi urcam pe munte». Ca să nu mai spun de mirarea lor când văd atâtea flori-de-colţ adunate într-un singur loc”.

“Floarea-de-colţ e o floare rară. E căutată pe munte şi decimată pentru că e gingaşă, frumoasă, albă şi reprezintă puritatea prin culoarea ei. Oamenii ar decima-o chiar dacă n-ar fi frumoasă, doar ca atunci când se întorc de pe munte să poată spune: am fost pe munte, mi-am riscat viaţa pe cei mai periculoşi colţi montani şi uite, iubito, ţi-am adus o floare-de-colţ”.

Sursa:

http://www.gandul.info/reportaj/crescatoria-flori-colt-316362

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in plante si animale ocrotite and tagged , , , . Bookmark the permalink.

17 Responses to Crescătoria de flori-de-colţ

  1. dara says:

    .. o floare de colt pentru tine…..sper sa intelegi si de ce ti o ofer?…..esti fata desteapta trage singura concluzia….o duminik placuta…

  2. Pingback: În Concediu !!! « World of Solitaire's Blog

  3. klausen1976 says:

    o singura data am vazut o floare-de-colt … intre paginile unei carti … era urata asa …

    • oanaclara says:

      Cand eram copil am vazut cateva pe stanci…nu imi amintesc exact unde eram la munte, dar stiu ca m-a impresionat faptul ca erau pufoase si florile si frunzele…toate erau acoperite cu perisori moi ca un fel de blanita. Le-am lasat acolo. Mi-au explicat parintii mei ca sunt plante ocrotite si am inteles.🙂
      Cele din sera cresc in conditii mai bune, nu in bataia vantului pe creste de munte si de-asta sunt mai inalte. Cele vazute de mine aveau maxim 5-6 cm inaltime.
      Acum am constatat ca se vand tot felul de suveniruri cu flori de colt de cultura, din sera. In vara asta , in centrul Brasovului am vazut cateva tablori cu flori de colt presate.

  4. VictorCh says:

    Iarasi pe blogul dumitale comentez… inadvertentele din text, neavand chef sa intru “dincolo”:

    1. “…în mica seră neîncălzită…”
    Pe vremea mea, sera se numea o incapere (deobicei relativ scunda) care avea cel putin acoperisul (daca nu si peretii) transparent (sticla sau material plastic), si PREVAZUTA CU SURSA DE CALDURA.
    O constructie EXACT similara, dar care nu dispune de sursa de incalzire, este numita (sau cel putin ERA numita) solar, nu sera.
    2. “…reproduce […] asprimea climei de pe vârf de munte…”
    a). Oare o fi depunand mari eforturi si o fi facand mari cheltuieli pt ca – la munte fiind – sa reproduca o clima montana aspra?
    b). Odata ce locatia (Sinaia) CHIAR E la munte, daca vrea pt plantele sale o clima montana aspra CE rost a avut cultivarea lor intr-o sera, in loc sa le fi cultivat (TOT in ghivece) “in aer liber” – si eventual sa fi folosit doar (maximum) un paravan anti-vant (si eventual iarna un mini-acoperis ca sa nu fie acoperite cu zapada – asta nu pt plante, ci pt mainile sale cand le ingrijeste)?
    3. “Calciul din pulberea de calcar […] se depune pe frunze şi petale, care capătă nuanţa alburie prăfoasă specifică florii de colţ.”
    Uite ca numai prafuite nu stiam ca sunt florile-de-colt… CUM adica “se depune pe”? Sare calciul afara din pulberea de calcar (eventual sub forma de norisor de praf) si se depune pe unde apuca? (Si pt asta CUM procedeaza – asteapta zile fara vant?) Eu credeam ca (dizolvat in apa) este absorbit de radacini si transportat de catre seva pana la locul unde este utilizat (de catre “programul genetic” al plantei) – impreuna cu celelalte substante chimice – la “construirea” diferitelor parti ale plantei…
    4. “…pulberea de calcar e tot mai greu de găsit, pentru că „oamenii […] au înlocuit-o cu praf de marmură”…”
    Pesemne ca noi cercetari in domeniu au stabilit ca marmura de fapt nu mai este calcar (carbonat de calciu) in varianta cristalizata (spre deosebire de calcarul comun si de creta care sunt varietati amorfe) – asa cum invatasem eu CANDVA la scoala – ci vreo oarecare alta substanta… (A propos, eu parca stiam ca “piatra de var” – varul “nestins”, carbonatul anhidru de calciu – poate fi obtinut – prin calcinare – atat din calcarul comun amorf cat si din marmura cristalizata.)
    5. “…ca să nu mai pătrundă aşa multă lumină la plante. Mă gândeam eu că le dăunează.”
    Oare DE UNDE i-o fi venit asa o idee? Dansul nu stia ca “in stare naturala” , “salbatica”, planta nu creste in umbra, la poale de codru sau pe sub tufe sau ierburi, ci anume exact in cele mai golase locuri, in varf de stanca, in plina lumina?
    6. “…pun în rucsac 4-5 răsaduri de floare-de-colţ, nişte scule de săpat…”
    Sa juri, nu alta, ca duce cu el pe munte CEL PUTIN un tarnacop si o cazma…
    Pai pt “ditamai” rasadul e suficienta pt sapat pana si o coada de lingura – sau in teren mai bolovanos un cutit scurt cu lama mai groasa si mai tare…
    7. Partea cu “decimatul”… Hm! Asa-zisi “oameni” cu comportament salbatic fata de natura in indiferent care dintre ipostazele acesteia (cu atat mai mult in locuri “dosnice” unde pericolul de a fi surprinsi e mic) au existat dintotdeauna si vor mai exista si dupa ce noi n’-‘om mai fi – dar altfel, daca te porti civilizat, eu personal nu vad nimic rau in faptul ca cineva ajuns in asemenea locuri culege (cu grija) o asemenea floare (sau chiar mai multe – dar numai floarea cu tulpina ei, nu toata tufa). Dovada ca am dreptate (ca acest fapt nu dauneaza plantei) poate fi citita in textul articolului: desi cetateanul “recolteaza” cu regularitate florile de pe tufe, aceste tufe i s-au inmultit prea abundent incat trebuie rarite…

    In rest – flarea ca atare (si chiar si frunzele) sunt o incantare, o adevarata feerie.

    P.S. E semnificativ in privinta varstei celor care il viziteaza pe cetatean remarca sa referitoare la ceea ce ii spune “toata lumea care intra in sera” (“…n-am mai vazut din tinerete…”).😀

    • oanaclara says:

      Te felicit pentru tenacitatea cu care descoperi atatea inadvertente in text!
      Sincera sa fiu, nu am rabdarea necesara pentru asa ceva.

      • VictorCh says:

        ZAU ca NICI EU n-am nici rabdarea si nici timpul necesar pt a cauta inadvertente in text (si in perioada asta – nici rabdarea necesara) – atata doar ca pt asta nu fac nici un fel de efort: atunci cand citesc textul cat-de-cat cu atentie, acest gen de inadvertente “imi sar in ochi” “de la sine” (poate DE AIA mi-o fi scazut vederea!😀 ) fiindca am pe de o parte un puternic dar de empatie si pe de alta parte o imaginatie vizuala excesiv de bogata astfel incat in mod automat, reflex, instinctiv eu cand citesc un text vizualizez cele descrise in el, si atunci cand vreun oarecare detaliu prezentat ulterior (chiar si numai peste cateva cuvinte) contrazice imaginea pe care mi-am format-o deja …

      • oanaclara says:

        De cateva zile bune stau tare prost la capitolul atentie… Se mai intampla, asta e! Nu e o scuza,ci o constatare.🙂

    • Victoria lui Victor says:

      Nenea Victor,mai da-le dracu domne,prea le cauti nod in papura la toate…si scriu asa,aiurea,pe cat pot,doar sa-ti testez vigilenta de pensionar ranchiunos si plictisit de viata,ca sa mai ai ce scrie,doar asa,de al dracului si smecher…..apoi.sera este sera,solar este solar,tu,victore atotstiutor,tu,cel care cunosti tot,serele sunt si asa cum domnul crescator de floare de colt descrie…poftim,invidiosule,scrie

  5. Camelia says:

    Ştii cât este de inaccesibilă? Este o floare greu de atins…solitară. Fragilă…în aparenţă; altfel… stăpâneşte stânca!
    Acolo vreau să o ştiu.

    • oanaclara says:

      🙂 Am vazut cateva, crescute pe stanci, cand eram copil. Acum, adult fiind , nu am mai avut ocazia sa le vad in mediul lor natural. Probabil ca s-au imputinat mult.

      • VictorCh says:

        …si probabil SI ca nu te mai cateri dumneata ca o caprita pana in varful tuturor bolovanilor intalniti in cale, cum faceai cand erai copila.

  6. eumiealmeu says:

    e drept ca nu ai scris tu articolul, dar faptul ca ai selectat asa ceva deosebit / nu doar acest articol, ci toate cele pe care le/am parcurs / arata ceva despre tine. ca esti o persoana rafinata.
    si nu sunt multe astfel de persoane in lume.
    qed
    esti unica, nu esti normala, obisnuita.

  7. Zamfir POP says:

    Nu i se mai spunea şi Floarea Reginei acestei regine a florilor?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s