Invidia

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos Cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi.
Nu-i nimic – ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila – la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic.
Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia…

Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?

Dan Puric

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in povesti and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

10 Responses to Invidia

  1. Cu pastila aceasta m-am mai intalnit. Si acum, ca si atunci, sunt la fel de impresionata. Mi-a placut la nebunie. O dovada in plus a puterii extraordinare a romanului de a face haz de necaz. Oana, ce mai, trebuie sa recunoastem, suntem fenomenali !
    La cat mai multe carti in biblioteca, draga mea, nu de alta, da’ sa te apuce invidia cat mai tarziu!

    • oanaclara says:

      Haz de necaz fac si eu de cate ori am ocazia. Problema e ca ocazii din astea se ivesc destul de des, dar nu-i bai, terapia prin ras e buna mereu.
      Nu am sanse sa devin invidioasa.🙂 Am crescut printre carti. Multe. Am acasa trei pereti de biblioteca, mai e si Biblioteca V.A.Urechia care are un fond de carte destul de generos…deci stau bine.
      Multumesc pentru vizita si te mai astept cu drag !🙂

  2. pisica says:

    mi-a plăcut. tocmai penttru că nu cunosc sentimentul invidiei şi nu am simţul posesiei.

  3. Eu sunt mai rautatica de felul meu, asa ca e aproape imposibil ca fenomenul numit invidie sa nu apara la mine la un moment dat. Am incercat mereu sa fiu inainte si am crezut ca citind, invatand, o sa fiu cu 5 minute inaintea altora care nu au un bagaj cultural… inaintez in varsta incet incet si pe masura ce cresc sunt dezamagita sa observ ca am ajuns sa am aproape aceleasi sanse si oportunitati ca cele ale unui analfabet..sau mai bine zis, el ca ale mele… si nici macar nu stiu cum…stiu doar ca ma enerveaza cumplit!

    • oanaclara says:

      Asta nu e invidie,ci neîmplinire…inteleg sentimentul mai ales in zilele in care trebuie sa iau salariul.🙂 Atunci ma intreb pentru ce am invatat atat.

  4. blue2403 says:

    Cred că fewmeile ar fi mult mai fericite dacă invidia nu le-ar fi caracteristică …

  5. blue2403 says:

    Aha, schimbi vorba … specific feminin… :D:D:D

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s