Despre pepeni

Istoric

Pepenele este originar din Persia (Iran) si ariile adiacente din est si vest.
Ce mai veche inregistrare a pepenelui dateaza din jurul anului 2400 i.H. si este de fapt o pictura egipteana care reprezinta darurile funerare, printre acestea fiind gasit si pepenele.

Grecii par sa stie depre pepene inca din secolul al III-lea, iar in secolul I acesta este descris de catre filosoful roman pe nume Plinius, care vorbea despre o noua aparitie in Campania. Doctorul grec Galen a scris in secolul al II-lea despre calitatile medicinale ale pepenelui iar scriitorii romani ai secolului III ofereau indicatii despre cultivarea si prepararea sa cu diferite condimente. Chinezii, aparent, nu stiau de pepene pana in jurul erei crestine, cand a fost adus in China din regiunile himalaiene.

Cultivarea pepenelui s-a raspandit spre vest, in zona mediteraneana, abia in evul mediu, in secolul al XV-lea fiind destul de cunoscut in Spania. In 1494 in cea de-a doua sa calatorie, Cristofor Columb a adus seminte de pepene si le-a pantat pe insula Isabela. Fara indoiala, aceasta a fost prima cultura de pepene din Lumea Noua. Cam in aceeasi perioada, Charles al VIII-lea al Frantei a introdus pepenele in Europa Centrala si de Nord.

Un scriitor spaniol din 1513, a recunoscut calitatea diferita care poate fi gasita la pepeni. Aroma slaba intalnita adesea in cadrul speciilor explica fara indoiala de ce cultura sa nu s-a raspandit atat de rapid.

Inaintea finelui de secol al XVI-lea, pepenele a fost adus de catre soldatii spanioli in multe locuri din America de Nord. Primele colonii engleze in care a fost cultivat au fost Virginia si Massachusetts, iar in secolul al XVII-lea, pepenele era deja cultivat de indienii din partea de nord a Americii si de indienii din Florida si Noua Anglie.

Principalele tipuri de pepene, cu diversele sale marimi, formele si culori – asa cum le cunoastem acum – erau cultivate si in secolul al XVI-lea. Cu timpul au fost aduse imbunatatiri la cultivarea sa pentru a-i intari calitatea aromei.

Tipuri de pepeni

Exista doua specii principale de pepeni: pepenii galbeni si pepenii rosii, iar in fiecare specie exista o multime de sub-specii. Cand majoritatea oamenilor aud de „pepene rosu” ei se gandesc imediat la pepenele urias, cu coaja verde, miezul rosu si seminte negre. Insa acesta este numai un soi de pepene rosu. Pepenii rosii variaza foarte mult in privinta aspectului. Miezul poate fi alb, rosu , galben ca aurul sau portocaliu. Cateva varietati de pepene rosu au seminte diferit colorate, inclusiv seminte verzi si rosii. Exista si specii de pepene „fara seminte” (cu seminte mici si albe). Semintele de pepene rosu sunt foarte apreciate in unele tari, fiind gatite si incluse in diferite feluri de mancare, iar coaja este si ea folosita ca ingredient la mai multe tipuri de prajituri.

Cand alegem un pepene rosu, trebuie sa tinem cont de cateva aspecte. Trebuie sa fie intreg, fara gauri, fara zone moi, crapaturi sau pete mari. Singura pata admisa este cea cauzata de sederea pepenelui pe pamant si nu este o pata alba, ci galben pal. Exteriorul pepenelui trebuie sa fie mai degraba mat decat lucios. Pentru a a verifica daca un pepene este copt trebuie „ciocanit”. Daca suna „a gol” atunci este copt. Pepenii trebuie depozitati in cea mai rece zona a frigiderului.

Pepenele taiat nu mentine aroma la fel de bine precum cel intreg. Jumatatile de pepene rezista in frigider, pastrandu-si calitatea, doar cateva zile, iar atunci cand este taiat in bucati si felii rezista maximum 2 zile.

Miezul pepenelui rosu este un amestec de apa (aproape 95%) si zaharuri naturale cu un gust extrem de agreabil, “condimentat” cu fel si fel de substante miraculoase, cum ar fi anumite enzime, acizi organici sau licopina, o substanta cu efect antioxidant si reglator imunitar. De aici rezulta si proprietatile sale terapeutice: continutul mare de apa il recomanda ca prieten al rinichilor si al aparatului urinar. O cura (de minimum zece zile) in care se consuma numai pepene rosu are efecte de dezintoxicare, de reglare hormonala si imunitara cu totul deosebite.

Este indicat sa se manance pepenele ca atare, minimum doua kilograme pe zi. Se recomanda sa fie bine copt, dulce si sa nu se evite consumarea partii de miez din apropierea cojii. Aproape o treime din greutatea unui pepene este reprezentata de coaja, de aceea un pepene pentru o zi de cura trebuie sa aiba in jur de 3 kilograme. Iar in zilele calduroase, cantitatea se poate dubla.

A doua grupa de pepeni este reprezentata de pepenii galbeni. Pepenele galben (Cucumis Melo) are si el o mare varietate de forme, marimi si arome, fiind – la randul lui – impartit pe grupe. Cele mai cunoscute soiuri de pepene galben sunt Cantalupul, Honey Dew, Casaba si Pepenele Persan.

Pepenii galbeni sunt impartiti in doua sub-grupe: pepeni cu coaja neteda si pepeni cu coaja aspra. Culorile lor variaza atat in interior, cat si in exterior. Coaja poate varia de la un gri-alb pana la verde inchis iar miezul poate fi galben pal, verde sau portocaliu. Toti pepenii galbeni au in interior un orificiu in care stau semintele – spre deosebire de pepenii rosii ale caror seminte sunt imprastiate prin miez.

Pentru a alege un pepene galben delicios, trebuie sa retinem mai ales doua lucruri: pepenii copti sunt intotdeauna puternic parfumati; un pepene bun trebuie sa fie greoi pentru marimea lor, iar pentru a verifica acest lucru, trebuie sa-i comparati greutatea cu cea a altor pepeni.

Pepenele galben, este considerat in multe privinte mai puternic ca actiune terapeutica decat pepenele rosu. In plus fata de acesta, are un efect racoritor foarte puternic, o actiune reglatoare asupra apetitului (datorita substantelor sale aromate), precum si efecte vitalizante puternice.

Cura cu pepene galben se tine intocmai ca si cea cu pepene rosu, doar ca, pentru a nu produce perturbari digestive, nu se va depasi cantitatea de 2 kilograme pe zi.

Indiferent de tipul de pepene ales – rosu sau galben, ei pot fi utilizati si in scopuri decorative. De exemplu, cojile jumatatilor de pepene, pot deveni vase perfecte pentru salatele de fructe.

Sursa:

http://forum.7p.ro/Pepenele.aspx?g=posts&t=2115

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Stiati ca... and tagged , , . Bookmark the permalink.

12 Responses to Despre pepeni

  1. VictorCh says:

    1. “Pepenele este originar din Persia (Iran) si ariile adiacente din est si vest.”
    STIUSEM ca din zona orientului apropiat/mijlociu, dar nu si de unde anume.
    Adevaratul soc (pt mine) a venit ceva mai departe in text:
    “Chinezii, aparent, nu stiau de pepene pana in jurul erei crestine, cand a fost adus in China din regiunile himalaiene.”
    Perioada cand au aflat chinezii despre pepeni imi este indiferenta, socul a constat din aflarea vestii ca pepenele este cultivat IN REGIUNILE HIMALAYENE!
    2. “Grecii par sa stie depre pepene inca din secolul al III-lea…”
    Presupun ca este vorba despre al treilea secol INAINTEA EREI NOASTRE (altfel ar fi ciudat ca medicul Galen sa fi scris in secolul al doilea despre calitatile medicinale al unei vegetale despre care poporul lui urma sa ia cunostinta in secolul urmator).
    3. “Pepenii rosii variaza foarte mult in privinta aspectului. Miezul poate fi alb, rosu , galben ca aurul sau portocaliu.”
    Numai pe mine ma socheaza nepotrivirea excelent reliefata de juxtapunerea celor doua fraze? Atunci cand la un tip de pepene miezul poate fi de culori diferite, cum sa formezi denumirea tipului folosind una dintre culorile miezului? N-ar fi mai rationala folosirea numelui de “pepene verde” in loc de “pepene rosu” (pe exact acelasi principiu ca la pepenele galben, la care culoarea cojii – chiar daca nu e CHIAR galbena, ci gri sau verde – contine totusi SI o nuanta de galben)?
    4. Despre diferitele culori ale miezului stiam, si mancasem din toate (doar de alb nu sunt sigur), si din coji stiam ca se face dulceata, dar despre seminte de alte culori decat negru sau alb (sau mixt) nu stiusem, nici despre gatitul semintelor. Oare CE gust si CE calitati nutritive vor fi avand, CUM or fi gatite si IN CE mancaruri or fi incluse?
    5. “Pentru a a verifica daca un pepene este copt trebuie „ciocanit”. Daca suna „a gol” atunci este copt.”
    Verificarea daca e copt se mai poate face si strangandu-l (deformandu-l usor), si ascultandu-l daca “paraie” (cand se crapa miezul copt). Iar daca la ciocanire suna PREA “a gol”, atunci (chiar daca coaja nu da semne de inmuiere) este vested si cam “sec” (“trecut din copt”).
    6. In ciuda continutului mare de apa, nu poate fi considerat o rezerva de lichide potabile intrucat (ca si berea) accelereaza mult diureza. In schimb, din acelasi motiv ambele sunt excelente pt “spalarea rinichilor” (pepenele mai mult decat berea, datorita absentei alcoolului care sa duca la contraindicatii pt consumul unor cantitati mari).
    7. “Toti pepenii galbeni au in interior un orificiu in care stau semintele…”
    ESTE un gol, dar nu un orificiu, ci o cavitate.
    8. “Cura cu pepene galben se tine intocmai ca si cea cu pepene rosu…”
    Nu prea! Pepene verde poate fi consumat (ad litteram) in ORICE cantitate suporta stomacul, de oricat de multe ori pe zi, fara alte efecte neplacute decat necesitatea de a nu te indeparta prea mult de “coltisorul discret”. IN NICI UN CAZ nu as recomanda acelasi mod de a consuma pepene galben. (POATE ca ar fi suportabil 2 kg intr-o zi, dar nu consumat deodata si nu repetat zi-dupa-zi.)

  2. octavpelin says:

    Oana geniala postarea despre originea pepenelui,am plecat sa-mi cumpar unul,o zi faina!
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

  3. Pingback: Darul Domnului « World of Solitaire's Blog

  4. Pingback: M’s Movies – The Chronicles of Narnia « M's blog

  5. dara says:

    …am auzit ca o cura de slabit consumind numai peoene rosu ar fi extrem de aeficienta…..in orice caz m ai convins sa mi cumpar un pepene astazi…ia ti si tu unul si pofta buna..

  6. Pingback: Madi's Animation » M’s Movies – The Chronicles of Narnia

  7. Buna, Oara!
    Interesant si util postul tau.
    Prin diureza pe care o produce, pepenele rosu, indiferent de culoarea miezului, asigura o buna intretinere a nefronului,fapt benefic pentru sanatatea rinichilor, care nu pot fi inlocuiti decat printr-un dializor sau transplant. Dar marele lor aport,consta in faptul ca putem “manca apa”.
    Despre asta, in curand, un post la noi pe blog.

    Madi si Onu

  8. catalin pepelijj says:

    sunteti niste prosti

    • oanaclara says:

      Multumim pentru ca ne-ai luminat!

    • VictorCh says:

      cataline pepelijj, nu stiu ce parere au “ceilalti”, dar in privinta MEA nu este exclus sa ai dreptate (mai ales ca eu sunt indecent de “in varsta” si este posibil sa fiu in curs de bosorogire rapida), dar te rog sa-mi permiti sa ma indoiesc de aceasta afirmatie a dumitale pana cand vei aduce si oarece argumente in favoarea opiniei exprimate. (Ai putea sa incepi – spre exemplu – prin a ne demonstra (nu numai sa afirmi) ca esti dumneata mai destept decat noi, deci ca AI autoritatea morala necesara pt a putea face asemenea afirmatii referitoare la noi.)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s