“Deciziile corecte sunt balamalele destinului” Edwin Markham

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir. Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si. era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:

– Vii cu mine, soldat?

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

– Buna ziua, si a invitat-o la cina.

Iar aceasta i-a spus:

– Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in povesti and tagged , , , . Bookmark the permalink.

16 Responses to “Deciziile corecte sunt balamalele destinului” Edwin Markham

  1. gabriela says:

    eu sunt de parere ca, trebuie sa actionezi in functie, de cum iti dicteaza constiinta, vocea interioara. Cine defineste ce e corect? Cand e vorba de suflet, nu actionezi dupa principii rigide. In dragoste, principiile conteaza mai putin. Conteaza sentimentele si daruirea fata de celalalt.

  2. VictorCh says:

    Cat de rapida si (aparent) facila modalitate de a-i “cerne” si caracterul a gasit autoarea cartii… (presupunand ca intamplarea este autentica)

  3. VictorCh says:

    P.S. Uite-asa, ca sa fiu (iarasi) cusurgiu: Daca respectiva fata era atat de tanara si de splendida la terminarea razboiului, cand a revenit tanarul acasa, LA CE varsta o fi scris ea poeziile, incat acestea sa fi apucat sa fie deja si publicate cand le citise tanarul, INAINTE de plecarea sa la razboi?😛

    • oanaclara says:

      Fata scrisese comentarii pe marginile paginilor, nu poeziile. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile.🙂

      • VictorCh says:

        Ups! NA! Ca “m-ai prins” neatent cand am citit! Sa-mi fie rusine! (Da’ am circumstante atenuante pe care prefer sa nu le detailez, de fapt DE ACEEA te si “vizitez” deocamdata doar o data la cateva zile…)

  4. dara says:

    …intotdeauna de cind lumea si pamintul,aparenta fizica este cea care in prima faza pune punctul pe I…dar si minte trebuie luata in calcul…daca ambele meg mina in mina…sansele de reusita sunt destul de mari…fiind vorba aici de dragoste….

  5. dara says:

    …rectific…mintea…..merg…..unde m am grabit si nu am scris corect…scuze..

  6. suzeta dinica says:

    Mi-a placut foarte mult aceasta,,pilda”!
    Nu este exclus sa fie reala,dar concluzia este in acord cu parerea mea ca-n viatza conteaza FONDUL,nu forma!
    Frumusetea exterioara este efemera,pe cand BOGATIA INTERIOARA este VESNICA!

    • oanaclara says:

      Asta cred si eu.🙂 Din pacate marea majoritate a oamenilor judeca o persoana intai dupa aspectul fizic, apoi dupa ce se dovedeste a fi de fapt persoana respectiva. Am facut si eu mai demult greseala asta.

      • VictorCh says:

        Cam TOTI procedam asa, fie constientizand faptul, fie in necunostinta de cauza, acordand mai multa sau mai putina atentie, cu mai multa sau mai putina severitate (si corectitudine)… Aspectul exterior (sub toate ‘fatetele’ sale: vizual, auditiv, olfactiv, ba si tactil si ca gust) este primul criteriu dupa care decidem daca sa ne apropiem sau nu de o persoana, daca sa initiem cu aceasta un debut de relatie. (Te rog sa nu-mui spui ca dumneata n-ai avut niciodata – inca DE LA INCEPUT, de cand ai vazut/auzit/mirosit/dat mana prima data cu vreo persoana – senzatia de simpatie, care sa te determine sa vrei sa cunosti mai bine respectiva persoana (n-am afirmat ca ai fi si dat (neaparat) urmare acelei dorinte, ci doar ca ai simtit dorinta, imboldul de a o face), respectiv – cu alta ocazie si fata de o alta persoana – senzatia de antipatie, care ti-a trezit repulsie fata de ideea conoasterii mai indeaproape a acelei persoane.
        Concluzia (mea) – care presupun ca e logica – este ca pt a descoperi ‘interiorul’ unei persoane (si nu ma gandeam la vreun procedeu medical – invaziv (chirurgical) sau neinvaziv (radiografie, tomografie, ‘remeneu’, etc), ci la ‘inlauntrul’ intelectual, psihic, spiritual, etc) este necesar sa apuci sa iei cunostinta intai de existenta si apoi de natura acestor trasaturi personale ne-evidente, iar asta nu se poate decat dupa ce relatia a fost (oarecum) initiata, dupa ce stai de vorba cu persoana, ii constati reactiile spontane (cel mai bun barometru, nemincinos), etc.
        Cu ce AI insa dreptate, este ca multi oameni se limiteaza DOAR la aspectele exterioare (si se orienteaza dupa acestea), fara a insista cu progresul cunoasterii reciproce pana in domeniul trasaturilor ‘interioare’, cele cu adevarat semnificative – astfel incat ‘iau teapa’.

      • oanaclara says:

        Am invatat sa discut cu oamenii, nu sa ii judec doar dupa aspect. Stii cati oameni deosebiti am intalnit asa? Multi. Unii dintre ei ar putea sa imi fie bunici si imi sunt tare dragi.
        Poate ca la prima vedere as fi zis: “Iar un pensionar cu idei invechite!”

      • VictorCh says:

        Probabil ca nu ma exprimasem eu suficient de limpede: bineinteles ca sunt si eu de acord cu necesitatea unei ‘analize’ mai aprofundate a caracterului ‘preopinentului’, dar eu ma referisem la aspectul “…intai […] apoi…” din fraza “marea majoritate a oamenilor judeca o persoana intai dupa aspectul fizic, apoi dupa ce se dovedeste a fi de fapt persoana respectiva”, si mentionasem ca marea noastra majoritate se orienteaza INTAI dupa aspectul exterior, cel accesibil imediat constatarii, si abia apoi (daca aspectul exterior nu se interpune ‘taindu-ti cheful’ de a mai incepe analiza acelei persoane) ‘o disecam’ pt a afla ‘ce are pe dinauntru’. DE ACEEA referinta la simpatie (care te atrage spre cineva, conducand – in cazul celior intelepti – la analiza mai aprofundata) si respectiv antipatie (cand nici nu ai chef sa afli daca respectiva persoana nu are cumva un suflet deosebit de frumos).
        Da, imprejurarile concrete ale vietii POT sa te puna (si sa te tina) in fata unei asemenea persoane (care de la bun inceput iti este antipatica) timp suficient de indelungat incat sa descoperi ca are o bogatie si o frumusete interioara care (in optica personala) pot sa copleseasca neplacerea cauzata de catre aspectele exterioare, dar acestea sunt (fericite) cazuri rare; deobicei eventuala frumusete interioara a acestor oameni antipatici ramane in general nedescoperita decat de catre putini.

      • oanaclara says:

        Pai asta ziceam. M-am educat in asa fel incat am intai rabdarea sa ascult persoana si apoi imi formez o parere. E interesant sa vezi ce are de zis omul respectiv.

  7. suzeta dinica says:

    Dar si aceasta optiune ptr FOND sau ptr forma este inscrisa in programul genetic din,,cartela”DESTINULUI!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s