Rezumatul zilei
Azi am fost la ţară cu cei mici. Le-a plăcut să se joace acolo, să observe ce fac animalele şi ca de obicei am primit de la ei replici neaşteptate. Iată câteva:
Au văzut o vacă pe marginea drumului.
Cristi: Mami, uite ce bucuroasă e vaca aia! Dă din coadă!
Dănuţ: Da… să îi fie ruşine că ne arată fundul!
Le-am explicat că vaca se apăra de muşte dând din coadă.
🙂
Dănuţ a hrănit bobocii de raţă şi s-a declarat specialist în hrănit păsări.
🙂
A trebuit să mergem la un parastas unde urechile mele auziră o perlă “academică” de-a lui Cristi . Suna cam aşa:
Mami , am participat la ridicarea mesei şi am obţinut nişte colivă. 😀 😀 😀 (cred că l-am trimis la prea multe concursuri şcolare la care a participat şi a obţinut premii).
Advertisements
Ce drăguţ:))
Piticii mei sunt specialisti in replici trasnite. 🙂
🙂 e bun si limbajul academic la ceva. De multe ori, cei mici le pot oferi lectii de dictie si de ortografie celor care se pretind intelectuali si au niscaiva studii superioare. 🙂
Da , dar in cazul acesta eram sa izbucnesc in hohote de ras in mijlocul bisericii. Abia am reusit sa ma abtin. 😀
Imbatabila hilaritatea obtinuta prin contrastul dintre exprimarea manierista (aproape pretioasa prin “academismul” ei – habar n-am daca un asemenea adjectiv o fi existand “in mod legal”) si calitatea eminamente elementar-plebee a subiectului expus, respectiv a imprejurarii in care fusese “emis” comentariul.
asta imi aminteste de o fraza celebra. Lucram intr-o institutie de stat, si aveam timp sa ne intalnim si sa discutam doar la evenimente importante. Si murise cineva. Evident ca la masa, noua, cei care nu eram cei in cauza, ne trecuse supararea. Si vorbeam, am inceput sa ne amuzam, apoi sa radem de-a binelea de tot felul de postioare. La care una dintre colege avu o replica geniala. “Asa de bine nu ne-am distrat de la inmormantarea mamei domnului Laurentiu.” Toata lumea a izbucnit in ras. Si noi eram la inmormantare. 🙂
Imi imagineeez. 🙂 Am nimerit si eu la una la care intr-un colt se spuneau cele mai haioase bancuri.
Esta intr-adevar interesant modul (uneori socialmente indezirabil) prin care subconstientul nostru “adopta” cam orice gen de imprejurare si o converteste in ocazie de socializare si de strangere a legaturilor inter-umane din interiorul unui grup social…