Cum ne imbracam?

Ea:

Azi e soare, e o toamnă frumoasă. Îmbrăcămintea mea va fi în ton cu spiritualitatea mea. Se va asocia feminismului meu rafinat. Va exprima fluiditate şi eleganţă, în completatarea unui aer adânc studiat, de sobrietate şi naturaleţe – care mie-mi vine foarte bine, ca femeie modernă, de carieră. Machiajul va fi discret, dar numai după ce mă voi da cu laptele de piersici şi migdale pe faţă, apoi cu crema nutritivă cu extract de castraveţi indonezieni. Taiorul deux-pieces mov deschis, bluziţa roz pal, push-up. Chiloţeii verde crud cu fundiţă roz  – că nu se ştie niciodată. Trebuie un accesoriu pe negru… da, o năframă transparentă, vaporoasă, şi mănuşi negre. Ochelarii de soare îmi vor completa garderoba, conferindu-mi un aer de femme fatale. Ceasul aurit, două inele discrete. Cerceii scumpi. Un lănţişor cu inimioară. Ia să mă văd în oglindă: da. Da. Aşa da. Spatele drept. Tocuri medii, astea îmi scot un pic pieptul în afară şi îmi bombează fundul, dar mai discret. Plus că îmi şi conferă câţiva centimetri în plus! Hai, că sigur or să rămână cu deştele-n gură toţi mocofanii care se zgâmâie în nas la semafor.

El:

Unde p… mea sunt chilotii curati?
Las’ ca mi-i pun p’aia de ieri….

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Haioase and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

25 Responses to Cum ne imbracam?

  1. klausen1976 says:

    cam asa🙂🙂🙂🙂🙂

  2. hihihi, intentia conteaza, acu…daca nu-i gaseste, nu-i gaseste, hihi

  3. Perfect Devil says:

    :)))) asta asa e…noi ne facem prea multe griji, iar ei…deloc😛

  4. Paxi says:

    Oare cum o fi un bărbat care să stea două ore în fața oglinzii întrebîndu-se: „Oare cu ce să mă imbrac azi?” :))

  5. Perfect Devil says:

    @ Paxi : nebun?😛

  6. gabriela says:

    intre o femeie imbaracata alandala si una ingrijita pe care ar preferao barbatii. Femeile se imbraca atent pentru a fi admirate. Daca femeia din viata unui barbat si-ar pune chiloteii pe care i-a purtat cu o zi iainte, cum ar fi? hmmmm

  7. Perfect Devil says:

    @ gabriela : sustii cumva ideea ca un barbat poate imbraca aceeasi pereche de chiloti mai mult de o zi??? :O

    • gabriela says:

      absolut deloc. Eu tin mult la igiena personala. Nu sunt adepta impopotonarilor. Imi place sa arat bine si nu as concepe sa port lenjerie de cu o zi inainte. Si nu cred ca barbatii ar trebui sa fie altfel. Ideea era doar, ca ei nu fac prea mare caz de toaleta si de estetica. Sunt mai practici.

  8. Paul says:

    si daca fac nota discordanta si incerc sa arat bine ? sau macar interesant ?

    • oanaclara says:

      Asta era o gluma. Nu cred ca ar suporta cineva sa poarte 2 zile la rand aceeasi lenjerie.

      • VictorCh says:

        Mult prea des apreciem drept imposibile lucruri care ne sunt doar neobisnuite sau doar neplacute.
        In cazul de fata, o idee care pare de neconceput in imprejurari care pt noi sunt obisnuite este de fapt cat se poate de naturala in alte imprejurari. Pt a fi mai socant, voi incepe intreband (retoric) cam CAT de des crezi ca-si schimbau lenjeria internatii de la Auschwitz (sau daca crezi ca pt ei (ne)schimbarea lenjeriei macar reprezenta vreo problema vrednica de a fi luata in seama, dupa prima luna “petrecuta” acolo), dar intrebarea este pertinenta SI daca ne intrebam CAM CATE schimburi de lenjerie credeti ca poarta in rucsac alpinistii pe Everest (sau eschimosii).

      • oanaclara says:

        Aici cam aveti dreptate.🙂

  9. VictorCh says:

    Putin cam prea adesea auzim pe cate cineva spunand “n-as face asa ceva nici in ruptul capului”, sau “nici pt tot aurul din lume” – dupa care il vezi pe cate unul din astia executandu-se f prompt si facand exact acel lucru, doar de teama de a nu face o diaree, sau de a nu-i fi scazut salariul cu cateva procente, sau doar pt cateva procente in plus la prima, sau cateva zile suplimentare de concediu, sau pt alta miza la fel de nesemnificativa ca valoare (fie pe post de penalizare, fie de recompensa)…
    Exista o distanta ca de la pamant la cer intre semnificatia reala a expresiei folosite doar in virtutea obisnuintei (in mod automat, fara a se gandi la intelesul cuvintelor) si miza cu totul neinsemnata (prin comparatie) pt care este incalcata afirmatia verbalizata in mod atat de peremptoriu!
    (A propos – stii de unde vine expresia “nici in ruptul capului”?)

    • oanaclara says:

      Sincer,nu stiu de unde vine acea expresie. Cred ca are o poveste interesanta.🙂

      • VictorCh says:

        La vremea respectiva nu avusesem timp sa raspund, si ulterior uitasem – si era sa ramana “povestea” nespusa. Noroc de faptul ca LA UN MOMENT DAT mi-a fulgerat prin minte raspunsul dumitale si mi-am amintit ca am o datorie pe aici.
        Candva, in vremuri demult apuse, exista o metoda de executare a condamnatilor la moarte (originara – daca nu ma insel – din Orientul Apropiat si/sau din cel Mijlociu – cred ca de pe la arabi), care consta in legarea condamnatului cu spatele catre un stalp inalt doar pana la baza cefei acestuia, dupa care acestuia ii era arcuit cu forta capul spre spate pe capatul stalpului si apoi – cu o miscare brusca – ii era rotit (fortat) lateral, ceea ce facea ca una dintre vertebrele cefei (atlasul, daca nu ma inseala amintirile mele despre anatomie) “sa iasa din incheietura” si o proeminenta a acesteia sa reteze “maduva spinarii” si sa se infiga in cerebel, cauzand astfel moartea in mod quasi-instantaneu.
        Aceasta metoda de executie starnea la vremea respectiva (nu stiu de ce anume, probabil din cauza vreunui tabu religios) o groaza nefiresc de mare, tinand cont de faptul ca se presupune ca era una dintre cele mai “umane” metode de executie ale vremii (foarte rapida si relativ lipsita de suferinta fizica) si tocmai de aceea a ramas ca termen de comparatie, la origine indicand (metaforic) hotararea celui in cauza de a suporta ORICE, pana si asta, mai degraba decat sa indeplineasca (sau decat sa NU indeplineasca) o anumita actiune (oricare-o fi fost actiunea care constituia subiectul discutiei).
        La vremea actuala vorba se perpetueaza doar in aceasta expresie (altfel nemaiavand inteles: o comparatie cu un termen necunoscut).

      • oanaclara says:

        Interesant! Multumesc pentru explicatie!

      • VictorCh says:

        Amintiri din preistoria propriei mele persoane…
        Nici macar nu mai stiu DE UNDE anume oi fi aflat la vremea respectiva aceasta informatie (si nici macar cat timp a trecut de atunci – or fi trei decenii? or fi patru? o fi mai mult?
        Ciudat doar cum se fixeaza atat de trainic in minte (in mod spontan, neintentionat) cate un asemenea crampei de informatie fara nici o importanta practica, pe cand alteori e atat de greu de invatat raspunsul la un subiect de examen, sau un itinerar, sau o strofa dintr-o poezie, sau o replica, sau chiar si cate un “banc” – desi iti place in mod deosebit, ca doar DE ACEEA vrei sa-l memorezi…)

  10. Perfect Devil says:

    wow. cam sadica povestea😦

    • VictorCh says:

      (Se pare ca) Este reala. (N-am trait in acele vremi, incat sa pot sa-mi dau girul personal, dar – dupa felul in care am gasit-o relatata, si dupa simtamintele pe carte acea relatare le-a trezit in mine, si dupa veridicitatea care rezulta in urma analizei logice – se pare ca este suficient de veridica incat sa fie acceptata drept adevarata chiar daca marturiile care o adeveresc nu sunt chiar foarte convingatoare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s