Amintire de Lavinia Pîrvulescu

M-am dezbrăcat de mine ca de o haină veche,
mi-am pus genunchiul pe piatră
şi te-am rugat să îmi acoperi sufletul cu alte straie.
Te-am lăsat să rupi din el cât ai vrut
-şi cer, şi cântec, şi copilărie,
să-l întorci pe toate feţele,
să-l desfaci de vise, de albastru,
te-am lăsat să ţi-l potriveşti.
Când din el a mai rămas cât o umbră de oră,
te-am rugat să laşi vara să iasă din temniţa pumnilor tăi,
să-l îmbrace.
Tu ai plecat cu vară cu tot,
iar eu am rămas în genunchi lângă umbra de oră,
căutându-mă.

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in versuri and tagged , , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Amintire de Lavinia Pîrvulescu

  1. octavpelin says:

    Oana,”m-am dezbracat de mine ca de o haina veche…”,minunta poezia,un weekend insorit,cu stima Octav.
    p.s.In legatura cu Rosia Montana tinem aproape,acolo este uraniu,
    ai o dedicatie muzicala si te-am trecut in blogroll.

  2. Silvian says:

    Imi place. E trista dar imi place

  3. Morocanosul says:

    Nume nou pentru mine, Lavinia Parvulescu dar important de astazi.
    Superba scriitura.
    Nu am mai dat de mult pe aici si vad ca au aparut minunatii.
    Multam fain.

  4. florina says:

    multumim! foarte frumos🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s