Analiza comparativa : Grecia vs. Romania

Ma termina specialistii lu’ peste congelat din presa româneasca cu discutiile lor economice în care compara Romania cu Grecia în ce priveste situatia publica. Hai sa va ofer niste cifre furate de pe CIA – The World Factbook ca sa vedeti ce departe sîntem noi, cu toata ciolaniada rromâneasca, de situatia Greciei.

Grecia

Datoria publica (banii împrumutati de guvern prin emisiuni de obligatii) – 310 miliarde euro, adica 120% din PIB
Produsul intern brut – 257 miliarde euro în 2009
PIB per cap de locuitor – 22 815 euro în 2009
Procentul din PIB care se distribuie la 10% din populatie (indice de inechitate sociala) – 12%
Populatie sub limita de saracie – mai putin de 2%
Exporturi în 2009 – 14 miliarde euro
Importuri în 2009 – 45 miliarde euro
Datoria externa – 400 miliarde, care se adauga la datoria publica. Deci Grecia datoreaza în total 710 miliarde euro
Venituri la buget în 2009 – 80 miliarde euro
Cheltuieli în 2009 – 107 miliarde euro
Rezerve valutare – 2.6 miliarde euro

Romania

Datoria publica – 38 miliarde euro, adica 20% din PIB
Produsul intern brut – 186 miliarde euro în 2009
PIB per cap de locuitor – 8 691 euro în 2009
Procentul din PIB care se distribuie la 10% din populatie (indice de inechitate sociala) – 25%
Populatie sub limita de saracie – 25%
Exporturi în 2009 – 29 miliarde euro
Importuri în 2009 – 36 miliarde euro
Datoria externa – 74 miliarde, care se adauga la datoria publica. Deci Romania datoreaza în total 112 miliarde euro
Venituri la buget în 2009 – 38 miliarde euro
Cheltuieli în 2009 – 45.5 miliarde euro
Rezerve valutare – 32.3 miliarde euro

***
Acum, la o prima vedere, putem trage urmatoarele concluzii:

Grecia datoreaza în total cam de sapte ori mai mult decît datoreaza Romania. Si cu noul împrumut, cam de 8 ori mai mult. Avantaj Romania!
Romania a datorat în 2008 mai multi bani decît în 2009, dar si-a platit cam 10% din datorie anul trecut. Problema e ca dupa aia s-a împrumutat iar. În schimb Grecia n-a dat o letcaie înapoi de foarte mult timp. Avantaj Romania!
Grecia are exporturi anuale cifrate la o valoare de 50% din cît exporta Romania si asta le afecteaza drastic bugetul. Iar de aici se vede ca-s vai de curul lor cu industria. Avantaj Romania!
Grecia cheltuie într-un an cam cu 33% mai mult decât încaseaza la buget pe cînd Romania cheltuie cu 19% mai mult decît încaseaza. Avantaj Romania!
Grecia n-are rezerve valutare nici cît praful de pe toba, Romania având de 10 ori mai multi bani în tescherea, datorita politicii BNR. Avantaj Romania!

Bine, celelalte cifre nu-s în avantajul Romaniei: piata Greciei valoreaza mai mult, PIB per cap de locuitor e mai mare (nu uitati ca Grecia are de doua ori mai putini locuitori ca Romania, dar care produc de vreo trei ori mai mult ca noi), doar 2% din populatia Greciei traieste sub limita de saracie pe cînd în Romania situatia e groasa, sînt mult mai multi super-bogati în Romania decît în Grecia (deci inechitati sociale mai mari la noi), etc.

Dar dincolo de asta, Grecia are nevoie de foarte multi bani ca sa iasa din galeata, pe cînd Romania, cu toata ineptia politicienilor ei, e departe de faliment. Grecia are nevoie de 110 miliarde Euro în urmatorii trei ani (din care 45 miliarde numai anul asta) care se adauga la aia 710 miliarde de euro pe care-i deja datoreaza. Comparati cu cei 20 miliarde de la FMI luati de Romania. Parfum, nene! Tarile din zona Euro îi iau acum dobânda Greciei de 5% ceea ce e mult cînd te gândesti câtamai catralioanele datoreaza Grecia.

La valorile astea incredibile, mai bine vine Canada sau SUA, cumpara Grecia cu totul si o fac teritoriu canadian sau american (pentru curiosi, PIB-ul canadian este de 1 330 miliarde de euro, depozitele bancare si bursiere ale populatiei, companiilor si institutiilor ating astronomica suma de 1 100 de miliarde de euro, veniturile bugetare sînt de 500 miliarde euro anual si rezervele valutare pe la 350 miliarde, fiind a 5-a tara cea mai bogata din lume. Adica poate cumpara Romania mâine, cu banii jos. Problema Canadei e ca datoreaza la rândul ei un trilion – o mie de miliarde – la extern si la intern, LOL!).

Patru tari europene stau mai prost cu banii decât Romania: Portugalia, Spania, Irlanda si Italia. Datoria totala a acestor tari se ridica la fabuloasa suma de 2 619 miliarde euro. Înainte sa falimenteze Romania, falimenteaza alea patru. Asa ca mai încetisor cu panica, ok?

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Studii and tagged , , , . Bookmark the permalink.

13 Responses to Analiza comparativa : Grecia vs. Romania

  1. Pingback: Pe bune ! « World of Solitaire's Blog

  2. cu parere de rau…grecii stau bine fata de noi…daca va falimenta cineva, suntem mult mai predispusi, cifrele…da, spun ceva, doar ca economia si…stabilitatea inseamna mult mai mult decat cifrele…sant manuale de ec., vorbesc de asta. cifra e ceva la un moment dat, politica ec. e altceva, noi mereu am avut…cifra, grecii…acu, au politica

    • oanaclara says:

      Politica au grcii inca din antichitate.🙂 De-asta sunt specialisti.

    • Morocanosul says:

      Adevarat, grecii au stiut sa faca multe punand putini bani de la ei.
      Acum trebuie sa puna osul la treaba. Sa vedem daca o vor face, politica nu-i mai ajuta acum.In situatie de criza doar faptele vorbesc.
      Noi ne-am revenit spectaculos dupa criza ec interbelica.
      Am incercat si atunci prostia cu taieri din salarii, au fost 3 curbe de sacrificiu care cumulat au diminuat salariile cu 35% si puterea de cumparare cu 48%. S-au facut si alte prostii atunci dar la final am gasit solutia.
      Acum o trambitam peste tot dar nu aplicam nimic, pacat.

  3. Pingback: Hai, că s-ar putea ! Totul, este …să vrem ! « World of Solitaire's Blog

  4. VictorCh says:

    “Grecia are exporturi anuale cifrate la o valoare de 50% din cît exporta Romania…”
    Pe undeva ceva e in neregula. Sa nu uitam ca dpdv al economiei nationale turismnul strain in tara ta este echivalent cu exportul (nu acelasi lucru, dar echivalent) in sensul ca determina intrarea in tara a valutei care inainte facea parte din patrimoniul economic al altei tari.

    • oanaclara says:

      Ideea e ca eu cred ca economia romaneasca ar putea fi functionala daca s-ar dori asta. Masurile anticriza trambitate de alesii nostri nici macar nu sunt masuri. Din pricina lor va scade puterea de cumparare, ceea ce va falimenta usor – usor industria si comertul (cat a mai ramas din ele). Nu sunt analist economic, poate ca gresesc, dar asa vad eu lucrurile.

      • VictorCh says:

        “Masurile anticriza trambitate de alesii nostri nici macar nu sunt masuri.”
        Ba PARDON! “Masuri” sunt, doar “anticriza” nu sunt! Sau – mai precis – sunt masuri paleative, temporare.
        Situatia poate foarte bine sa fie judecata EXACT dupa acelasi principiu dupa care e normal sa fie judecata si o criza economica in familie: atunci cand veniturile familiei scad, este normal ca respectiva familie sa reduca si cheltuielile, dar NU mai este normal ca restrangerea pana la un trai de privatiuni sa inceapa dupa ce un important credit primit usor (si care practic a epuizat creditul de care se bucura familia) a fost partial cheltuit pe un chef prelungit si pe bunuri de lux, si partial lasat sa fie pradat.
        Deasemenea, odata ce exista o anumita suma care nu poate fi evitat sa fie cheltuita (in familie – facturi, cota-parte la “dari”, medicatia de intretinere, alimentatia minimala, transportul minimal, iar in stat – invatamant, sanatate, justitie, ordine publica, aparare, administratie (la toate nivelurile ierarhice) – toate astea MACAR la cote minimale), reducerea agresiva a cheltuielilor pana sub nivelul suportabil poate fi oportuna doar pe termen foarte scurt pt a face fata MOMENTAN lipsei banilor, pana la incasarea unor alte sume.
        Problema apare acolo unde pe termen cat-de-cat mai lung cheltuielile NU pot fi suportate la un nivel atat de scazut fara consecinte negative dramatice, spectaculoase si de durata, si in consecinta iesirea din criza nu poate fi facuta (nici in familie si nici in tara) DOAR tot taind din cheltuieli, ci mai este necesara si o oarecare sporire a veniturilor pana acestea ajung la un nivel minim la care se poate instaura un echilibru suportabil (sau PESTE acest nivel).
        ATENTIE: Atat in familie cat si in tara (precum si la toate nevelurile administrative intermediare – spre exemplu la nivel de localitate) este vorba despre cheltuieli facute CATRE EXTERIOR: este neimportant felul in care circula banii in interiorul unitatii (al familiei, al localitatii, al tarii), fiindca atata timp cat sistemul nu este de tip “inchis” (cat timp au loc schimburi cu exteriorul sistemului) este cert ca vor avea loc scurgeri (pierderi) catre exterior, si acestea vor trebui compensate, inlocuite. In familie e relativ neimportant cu cat plateste tata pe mama ca sa gateasca, sa spele si sa calce, si cu cat plateste copiii pt ca fac curatenie, si cu cat platesc copiii pe mama ca sa le coasa ceva, pana la urma bilantul real se face intre ceea ce castiga fiecare din acestia dinafara familiei (sume intrate) si ceea ce respectiva familie cheltuieste inafara (sume iesite).
        Revenind: cu partea cu taiatul cheltuielilor s-a inceput, dar aiurea: majoritatea sumelor sunt taiate de la persoane care oricum NU CATRE EXTERIOR isi dirijeaza banii (rar pensionar sau bugetar mediu care sa traiasca din produse de import, sau sa faca vacante costisitoare “afara”, deci ei in majoritate doar participa la circuite secundare, strict interne, ale banilor) in loc sa fi fost “inchis robinetul” “hemoragiei” banilor catre exterior.
        In schimb, eu personal nu reusesc sa vad luata nici o masura concreta al carei rezultat sa fie sporirea intrarilor de bani din exteriorul tarii.
        Este adevarat ca dezechilibrul se manifesta si la subnivele mai scazute, in interiorul tarii, dar NICI ACESTEA nu vor fi corectate cu masuri ineficace. AM INTELES ca de vreo 6 ani incoace numarul bugetarilor “a explodat” in mod “nesimtit”, ceea ce incarca grav iesirile de la buget, dar N-AM inteles (ci’ca!) DE CE – concret – aceasta situatie nu este corectata procedand exact invers decat se procedase pt a o deteriora (prin desfiintarea structurilor infiintate abuziv si inutil si prin concedierea numarului excedentar de bugetari angajati in aceste structuri) fiind in schimb preferata masura profund nedemocratica a reducerii nediscriminate a salariilor tuturor bugetarilor. Daca cifrele vehiculate au oarecum acoperire in realitate, deci daca numarul bugetarilor INTR-ADEVAR a crescut de la cam 0,8 mil la peste 1,4 mil (dupa alte surse chiar la 1,6 mil, dar dupa unele “numai” la 1,2 mil), si tinand cont ca media veniturilor acestor “bugetari excedentari” nu se situeaza IN NICI UN CAZ in preajma venitului mediu general in sistemul bugetar, ci este net superioara, reducerea cu peste o treime a numarului de bugetari, si anume din categoriile bine platite, ar conduce la economii mult mai importante decat cele 25% care sunt taiate acum, astfel nemaifiind nevoie sa se taie nu numai din salariile bugetarilor care chiar indeplinesc sarcini utile societatii, dar nici din pensii.
        ATENTIE: Nu a fost sugerat nici un moment ca aceasta reducere a cheltuielilor bugetare ar avea drept urmare o reducere si a cotelor de taxare a activitatii privatilor, deci NU se va traduce in sporiri ale intrarilor de bani. Exact dupa tiparul hoardelor pradatoare de odinioara: ia acuma TOT ce poti, si-apoi fugi sa-ti rontai prada in tihna, lasandu-i pe “aia” sa se descurce cum or putea pana la urmatoarea incursiune de jaf!

        Uff! M-am saturat de scris, da’ presupun (sper!) ca “ati prins ideea”. Daca nu, o mai reiau si altadata, ca acu’ mi-a ajuns.

      • oanaclara says:

        Mi-a placut la nebunie explicatia si va dau dreptate. Sistemul bugetar ar trebui eficientizat. Sunt domenii in care e lipsa de personal si domenii in care exista un excedent de bugetari. Acolo ar trebui sa se lucreze.

      • VictorCh says:

        Trist de interesant este faptul ca nu e vorba doar de anumite domenii, ci sistemul s-a cam generalizat in TOATE directiile.
        (Nu este imposibil ca anumite domenii bugetare sa fi “scapat” deocamdata – spre ex armata, sau eventual politia, jandarmeria, care sunt niste sisteme nu chiar inchise, dar oarecum mai izolate si cu accesibilitate oarecum mai strict controlata – dar eu nu STIU in mod cert si pertinent acest lucru, asa ca – pana la proba contrara – imi permit sa presupun ca de la anumite nivele in sus SI ACESTEA sunt parazitate.)
        Este vorba de o parazitare a sistemului bugetar dinlauntrul sau de catre anumite structuri bugetofage care EXACT CU ACEST SCOP – “drenarea” bugetului spre buzunarele… “cui trebuie” – au fost create, structuri de tipul agentiilor nationale, directiilor, grupurilor de lucru, etc, adica structuri care prin schema initiala de organizare a sistemului bugetar nu existau si carora la infiintare nici macar nu le fusesera atribuite in mod cat-de-cat mai riguros oarecari insarcinari specifice etalonabile si masurabile, ci doar le fusese “precizata” – in mod foarte vag si nebulos – doar directia generala in care se presupune ca acestea ar trebui sa-si desfasoare activitatea, fara a fi insa precizat (in mod concret) CE anume ar trebui acestea sa faca, si in consecinta acestea nici macar nu pot fi trase la raspundere pt neindeplinirea insarcinarilor deoarece NU AU insarcinari concrete de indeplinit.
        Aceste structuri se regasesc doar in “sferele inalte” ale aparatului bugetar, din mai multe motive:
        – acolo e mai greu sa se gaseasca cineva (de la nivel ierarhic superior sau macar egal) care sa puna la indoiala utilitatea si oportunitatea infiintarii si existentei acestor structuri (oarecum paralele)
        – LA ACELE NIVELE se si asteapta toata lumea ca salariile sa fie oarecum mai mari (in baza unei presupuse responsabilitati marite), precum si pt ca in acest fel poate fi mai usor coordonata si limitata la “cine trebuie” acordarea unor beneficii suplimentare, colaterale salariului propriu-zis (gen sporuri, prime, bonusuri, pensii speciale, conditii deosebite in cazul intreruperii contractului de munca inainte de termen, etc)
        – in cadrul acestor structuri mai izolate, mai separate de restul sistemului bugetar, pot fi create si locuri de munca oarecare ca insarcinari teoretice, dar care sa fie “recompensate” cu salarii “nesimtite” (gen femei de serviciu, soferi, registratori, curieri, distribuitori, portari, etc – platiti cu salarii mult mai mari decat – spre exemplu – cele ale profesorilor universitari, sau ale ofiterilor superiori), posturi “dedicate” “rudelor” si “obligatiilor” potentatilor (destinatari care nu avusesera nici macar “prevederea” de a-si fi procurat din timp vreo diploma de-asta “fictiva” obtinuta pe spaga, sau vreo calificare mai acatarii, care sa poata justifica in vreun fel – macar teoretic – venituri de un asemenea nivel)
        TOCMAI separarea (izolarea) in care se gasesc acest gen de structuri parazite ar trebui (teoretic) sa faca pe de o parte ca ele sa fie mai usor de depistat (caci e mai usor de gasit o excrescenta izolata decat o structura inutila camuflata in cadrul (in interiorul) unui grup organizat care in general are insarcinari precise) si pe de alta parte sa fie mai usor de inlaturat, intrucat nu exista nici insarcinari precise si esentiale ale acestora care sa fie necesar de preluat de catre altcineva din cadrul sistemului bugetar, si nici macar nu functioneaza (de regula) ca o curea de transmisie suplimentara (inutila), astfel nefiind nacesara nici macar restructurarea conexiunilor in cadrul sistemului bugetar functional.
        Este adevarat ca mai exista si (multe) posturi individuale (un director in plus, un consilier in plus, etc – ca doar n-o sa le si dea de indeplinit insarcinari specifice concrete – infiintate inutil doar pt a “sprijini” un destinatar predestinat, si ca SI acestea ar trebui gasite si scoase din structuri, dar aceasta actiune in cazul lor este ceva mai dificil de realizat, pt ca nu exista avantajele mentionate in paragraful precedent.

        Uff, IARASI m-am saturat de tastat! (cu un singur deget, nu uitati!)

      • VictorCh says:

        P.S. Sistemul ar trebui intr-adevar eficientizat: pt a mai masca oarecum din monstruozitatea dimensiunilor acestor inutilitati, a fost redus pe cat s-a putut numarul bugetarilor “utili”, cei cu functii de executie.
        Acest lucru face ca aprecierea GLOBALA a sistemului bugetar drept consumator inutil de mare de resurse financiare de la buget sa fie nedreapta SI fata de acestia, care pe lefuri de mizerie sunt de obicei supraincarcati cu insarcinari preluate de la alte posturi, desfiintate (sau macar neocupate).
        Faptul ca o mare parte din aceste insarcinari sunt fie inutile, fie redundante, fie organizate in mod ne-economicos, NU le este imputabil celor chemati sa le indeplineasca, acestia CHIAR MUNCESC “pe ruptelea” pt a satisface pretentiile sistemului!

  5. imperator says:

    Interesant. nu gasiti un link cu informatiile pe care le aduceti in discutie? sa ne convingem si noi ca sunt veridice…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s