Din arhiva comica a securitatii

Arhiva comica a Securitatii
— Rasfoirea dosarelor de la CNSAS poate >>>provoca, uneori, si hohote de ras. Cercetatorii arhivelor Securitatii ajung sa se intalneasca, fara sa vrea si cu aspectele comice ale acestei tragedii care a insemnat controlul si amestecul Securitatii in viata publica si privata a cetatenilor Romaniei.
Carmen Chivu si Mihai Albu, cercetatori acreditati pe langa CNSAS, au publicat recent o noua lucrare dedicata Securitatii comuniste
………… ……… ……… …….
Umorul, ca infractiune
O cu totul alta categorie de umor, extrem de bine documentata in arhivele Securitatii, este cea a bancurilor politice. In anii ’50, o anecdota, un calambur, o vorba cu doua sensuri putea sa ghilotineze un cap, sa curme o cariera. Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici si gura cam sloboda. N-a dat atentie cine-l asculta atunci cand a spus ca clasa muncitoare nu mai are rabdare pana ce tovarasul Gheorghiu-Dej isi va da bacalaureatul la liceul seral. Pentru aceasta gluma nesabuita, Belu
Zilber a petrecut 17 ani in inchisoare.
Desigur, nu orice anecdota “dusmanoasa” interceptata de urechile vigilente ale Securitatii se solda neaparat cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notata cu meticulozitate la dosar. Romanii erau constienti
de asta. Cu atat mai mult bancurile politice devenisera un risc asumat si un gest de fronda.
Nu au intarziat sa apara glume si pe aceasta tema. Consemnate, evident, in arhivele Securitatii. Iata un exemplu:
“In Statele Unite, capitalistii, ca sa nu se plictiseasca, se distreaza facand concursuri speciale de viteza: 10 masini iau startul, una din ele are frana defecta. In Anglia, zece oameni joaca <<ruleta ruseasca>>, toti duc revolverele la tampla si trag, numai un singur pistol are glont pe teava. In Romania, zece insi spun bancuri politice, unul din ei e turnator”.
Nici macar in perioada “deschiderii” din anii ’70, Securitatea nu a renuntat la obiceiul de a consemna, constiincios, infractiunile prin umor. Turnatorii ramasesera la fel de zelosi. Unul informa ca un amic
obisnuieste sa spuna: “Pamantul este al aceluia care il munceste – dar recolta nu!”.
Altul para o colega de cancelarie, care ar fi spus, in septembrie 1975: Va trebui sa invatam sa inotam pe spate fiindca, daca vin alte inundatii, vom fi nevoiti sa facem pluta, iar cu mainile sa aplaudam elicopterul prezidential” .
Tot o profesoara face obiectul unui alt denunt: “Permiteti-mi sa raportez, in legatura cu glumele tendentioase, profesoara M.A. mai scapa din cand in cand cate o astfel de gluma. In ziua de 22.10.1976

i-a explicat profesorului de muzica I. cum canta un surdo-mut melodia <<M-am nascut in Romania>>: isi da cu pumnii in cap”.
Intr-un alt document de arhiva citim: “S. informeaza ca A. i-a recitat lui N. (care a ras) versurile: <<As citi, dar n-am lumina/ As pleca, dar n-am benzina/ As manca, dar n-am mancare/ As muri, n-am lumanare>>”.
Bancuri la dosar
Bancurile erau vanate cu strasnicie de oamenii Securitatii. Informatorii le comunicau, solicitand in prealabil iertarea organului competent. Dar erau ascultate si colportate chiar de securisti, intre ei. Comedianul Mircea Crisan, dupa ce a ramas in strainatate, era ascultat la “Europa Libera” si bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securitatii. L-am intrebat, odata, pe Mircea Crisan daca nu se teme de bratul lung al Securitatii. Mi-a raspuns zambind: “Nu fi prost, securistii ma apara sa nu mi se intample nimic rau, ei rad primii, li se pare ca e vorba de sefii lor. Si sunt satisfacuti” .
Inaintea unor alegeri, Mircea Crisan a lansat bancul: “Gata tovarasi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-mosierimii cand toti se cacau in capul nostru. Acum avem gura”. Spus la “Europa
Libera”, bancul a inceput sa circule a doua zi in Romania. Sau bancul cu Elena Ceausescu care ii spune intr-o zi marelui carmaci:
“Maiestate”. Ceausescu, incurcat, ii zice: “Ei, lasa, Leano, nici chiar asa…” Savanta ii raspunde: “Am
vrut sa intreb daca <<mai e state>> pe care nu le-am vizitat”.
Informarile au curs o droaie. Arhivele Securitatii memoreaza sute si mii de bancuri. Iata doar cateva:
Intrebat cu cine semanam noi, comunistii, un tigan raspunde: <<Cu Adam si Eva, pentru ca si ei umblau dezbracati. Si cu Cain si Abel, pentru ca si ei, desi frati, s-au omorat intre ei. Si cu cei trei crai de la
Rasarit, care au mers dupa stea si au ajuns la iesle.
Un internat in Azilul de nebuni e intrebat: – Dumneata de ce esti internat?
– Am vrut sa fug peste hotare.
– Pentru asa ceva se sta la inchisoare, nu la balamuc…
– Da, dar eu am vrut sa fug in Uniunea Sovietica.
– Tovarase, de ce ai propus la sedinta de partid sa fim ocupati de chinezi?
– Sa va spun sincer? Va dati seama, ca sa ajunga la noi cateva miliarde de chinezi marsaluind peste Uniunea Sovietica?
Un cetatean a spus ca seful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat si condamnat la 25 ani si trei luni de inchisoare. Toata lumea se intreaba de ce a fost condamnat la 25 de ani si trei luni. S-a aflat ca a primit trei luni pentru insulta adusa unui cetatean al R.S.R. si 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat.

Hrusciov si Kennedy stau pe malul marii si fac plaja. Hrusciov citea “Capitalul” lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hrusciov incepe sa rada. Kennedy vrea sa stie de ce rade si Hrusciov ii arata ce scrie in carte: “Socialismul e groparul capitalismului” . Dupa putin timp incepe sa rada Kennedy. Intrebat de Hrusciov de ce rade, acesta ii arata ce e scris in Biblie: “Cine sapa groapa altuia cade el insusi in ea.
Nicolae Ceausescu in vizita la Caminul Studentesc. Studentii, nemultumiti de cantina, cer sa li se mareasca indemnizatia. Se aproba cresterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmeaza vizita la o puscarie, unde detinutii sunt si ei nemultumiti. Se aproba cresterea indemnizatiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat si cere explicatii. Atunci Ceausescu ii zice: “Taci, nu fi prost, ca noi studenti nu mai ajungem…
– Bula, ce face tatal tau?
– E activist de partid.
– Si mama?
– Nici ea nu munceste.
Aceste anecdote si multe, multe altele, au fost atent culese si indosariate de harnicii slujbasi ai politiei politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potentialul incriminant. Cei care le “raportau” aveau intotdeauna grija sa se “distanteze” de asemenea atitudini “neprincipiale” si sa isi faca limpede dezaprobarea. Tonul scortos si impersonal al notelor informative nu face decat sa sporeasca efectul comic:
“Tot S. informeaza ca acelasi A. a povestit despre inmanarea, tovarasei Elena Ceausescu, a Premiului pentru cea mai buna agricultoare. Pentru ca a arat o tara intreaga cu un singur bou”.

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Haioase and tagged , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Din arhiva comica a securitatii

  1. mda, ca ala, la batut secu 3 zile sa zica tot, apoi 7 ca sa taca

  2. Machiaveliq says:

    Marfă bancurile!😀

  3. VictorCh says:

    Ce tot debitati voi aici? Pai se spune ca in URSS a fost pana si UN CONCURS CU PREMII (prin corespondenta) de bancuri politice, si ca au fost premiati toti participantii, pe categorii, dupa calitatea bancului trimis! (Se pare ca premiul trei ar fi fost o vizita de lucru de cinci ani la minele de fier de la Magnitogorsk, dincolo de cercul polar, premiul doi o excursie de 15 ani pt studierea minunatiilor naturale din Siberia, iar premiul intai – o intrevedere personala cu tovarasul Lenin insusi!)

  4. VictorCh says:

    P.S. Ai putea sa mai “recidivezi” cu bancuri de calitatea asta, ca poate ne mai trezim si noi din amorteala si mai postam cate ceva, fie “fiecare acasa la el”, fie pe la comentarii. Spre exemplu – “Radio Erevan” trezeste vreo amintire? Da’ PANA atunci – o mostra foarte laborioasa:

    Puscariile sunt prea pline, asa ca e trimis un tovaras sa inspecteze situatia si sa vada cui ii poate fi dat drumul, ca sa se faca loc pt cei noi.
    In aripa destinata delictelor politice mai putin grave, intra in prima celula: “De ce esti aici?” “Pai sa vedeti: venisem aici in oras in delegatie. Am ajuns seara, ca sa am la dispozitie intreaga zi urmatoare. M-am cazat la hotel si am coborat sa iau cina la restaurant. Am asteptat putin cam mult pana mi-a fost luata comanda, dar apoi nu s-a mai ocupat nimeni de mine un timp mai lung. STIU ca era aglomerat, dar totusi… Dupa aproape o ora m-am ridicat in picioare si am strigat “Mi-e foame!” – si de la masa alaturata s-au ridicat doi tovarasi in paltoane din piele, m-au luat cu ei si m-au adus direct aici.” “Mda! Sa vad ce pot face!” Pleaca si intra in celula urmatoare: “De ce esti aici?” “Pai sa vedeti: venisem aici in oras in delegatie. Am ajuns seara, ca sa am la dispozitie intreaga zi urmatoare. M-am cazat la hotel si am coborat sa iau cina la restaurant. Am asteptat putin cam mult pana mi-a fost luata comanda, dar apoi nu s-a mai ocupat nimeni de mine un timp mai lung. STIU ca era aglomerat, dar totusi… Dupa aproape o ora, de la masa de langa mine se ridica in picioare un cetatean si striga “Mi-e foame!” De la cealalta masa invecinata s-au ridicat doi tovarasi in paltoane din piele si l-au luat cu ei. M-am gandit ca poate este impotriva politicii partidului sa-ti fie foame, asa ca m-am ridicat in picioare si am declarat, cu voce tare pt a fi auzit “Sunt satul!” – si de la masa invecinata s-au ridicatr doi tovarasi in paltoane din piele care m-au luat cu ei si m-au adus direct aici.” “Mda! Sa vad ce pot face!” Pleaca si intra in celula urmatoare: “De ce esti aici?” “Pai sa vedeti: venisem aici in oras in delegatie. Am ajuns seara, ca sa am la dispozitie intreaga zi urmatoare. M-am cazat la hotel si am coborat sa iau cina la restaurant. Am asteptat putin cam mult pana mi-a fost luata comanda, dar apoi nu s-a mai ocupat nimeni de mine un timp mai lung. STIU ca era aglomerat, dar totusi… Dupa aproape o ora, de la masa de langa mine se ridica in picioare un cetatean si striga “Mi-e foame!” De la cealalta masa invecinata s-au ridicat doi tovarasi in paltoane din piele si l-au luat cu ei. Apoi de la o ALTA masa invecinata s-a ridicat un alt cetatean care a spus tare “Sunt satul!”, si au venit ALTI doi tovarasi in paltoane de piele si l-au luat cu ei. M-am gandit ca poate este impotriva politicii partidului sa vorbesti in restaurant – da’ poate era ceva dubios cu restaurantul, asa incat – intrucat oricum nu consumasem nimic, deci nu aveam nimic de plata – m-am ridicat ca sa plec in liniste. Odata iesit din restaurant, am vazut langa intrare un tovaras in haina de piele care citea un ziar. Dorind sa-mi procur si eu unul, si nestiind de unde, l-am intrebat “Asta-i “Romania libera” de astazi?” – la care tovarasul m-a luat cu el si m-a adus direct aici.”
    Nu se stie pana la urma CARE a fost concluzia tovarasului sosit in inspectie, dar in acea inchisoare cei trei tovarasi n-au mai fost de gasit.

    N.B. Celelalte nu mai sunt atat de laborioase!

    • oanaclara says:

      😀 Cautam si radio Erevan. Aveam o colectie intreaga. Deocamdata, iata cateva vechi din categoria politice:

      După o cuvântare a Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ascultătorii au permisiunea de a pune întrebări. Popescu se ridică şi întreabă:
      – Tovarăşe Nicolae Ceauşescu aş avea două întrebări: prima cât a costat Casa Poporului? Şi a doua: câte locuinţe s-ar fi construit pe banii aceştia?
      La care Tovarăşu’:
      – Stimaţi tovarăşi acum facem o pauză iar întrebările vor fi răspunse după aceea.
      După pauză se ridică Ionescu şi zice:
      – Tovarăşe Nicolae Ceauşescu aş avea trei întrebări: Prima cât a costat Casa Poporului, a două câte locuinţe s-ar fi construit pe banii aceştia şi a treia unde e tovarăşul Popescu care a pus întrebările înainte de pauză?

      Ceauşescu se plimba prin ţară cu maşina. Trecând printr-un sat şoferul calcă din greşeală un cocoş. Ceauşescu se duce personal la ţărani să îşi ceară scuze pentru paguba produsă. După câteva minute se întoarce bătut şi scărmănat bine. Cei doi îşi continuă călătoria. În satul următor calcă din greşeală un porc. Păţit, Tovarăşul îl pune pe şofer să îşi ceară de data asta scuze. Pleacă şoferul şi vine după vreo trei ceasuri îmbujorat, încărcat de daruri şi beat turtă. Ceauşescu îl întreabă mirat cum de e posibil aşa ceva la cere asta îi răspunde:
      – Am mers la ţărani şi le-am zis: bună ziua eu sunt şoferul tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi am călcat porcu’ cu maşina!

      Într-o dimineaţă, chelnerul îl întreabă pe Ceauşescu:
      – Ce doriţi la micul dejun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu?
      – Am o foame de lup, aduceţi-mi ceva care te satură, ştii şi tu un mic dejun ca pentru un muncitor din fabricile patriei.
      – Cum doriţi, spune chelnerul care comandă apoi: Micul dejun pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu două felii de pâine cu margarină, un nechezol şi Scânteia!

      La coadă, pe vremuri, un tip ţipă:
      – Nu mai suport, m-am săturat!
      Cel din faţa sa îi arătă o legitimaţie şi-l trage de mânecă, cel din spatele său îi arătă tot o legitimaţie şi-i spune:
      – Nu, cu mine vii, că eu te-am auzit primul. Cel care strigase, zâmbind, le zice:
      – Haideţi, băieţi, la altă coadă, căci eu sunt tot de la securitate.

      La sediul securităţii un biet om e anchetat:
      – Tovarăşe nu aţi mai fost la o şedinţă de partid deja de două săptămâni.
      – Da dar am fost aşa de ocupat…
      – Duminica trecută aţi fost văzut în biserică, tovarăşe.
      – Da… a trebuit…
      – Aţi mai fost văzut că aţi donat bani în cutia milei…şi cotizaţia de partid nu aţi plătit-o încă pe luna asta…
      – Bineînţeles că o să o plătesc…
      – Aţi fost văzut că aţi sărutat picioarele lui Iisus pe cruce aţi face asta şi cu tovarăşul secretar general Nicolae Ceauşescu?
      La care tovarăşul:
      – Dacă ar sta aşa pe cruce…

      Perioada: 84-Trecutul, Prezentul şi Viitorul îşi dau întâlnire în România. Trecutul şi Viitorul sunt punctuali. Prezentul întârzie. Când apare (cu o sacoşă în mână), îl iau ceilalţi la întrebări. Prezentul răspunde:
      – Am stat la coadă la carne.
      Trecutul:
      – COADĂ? Ce-i aia COADĂ?
      Viitorul:
      – CARNE? Ce-i aia CARNE?

      Vine Burebista la Bucureşti în timpul lui Ceauşescu, pe vremea marilor demolări. Se uită în jurul lui şi întreabă:
      – Cum se numeşte această cetate?
      I se răspunde:
      – Darâmidava.
      – Şi cum se numesc băştinaşii acestor locuri?
      – Ei se numesc AplauDacii.
      – Şi ei se închină tot la Zamolxe?
      – Nu, ei se închină la ăla, ‘ZdaMă-sii…

      Pe vremea comunismului, la o conferinţă economică internaţională, se întâlneşte un specialist român cu un specialist american. Întreabă americanul:
      – Voi ce exportaţi?
      Răspunde românul:
      – Chirpici.
      – Şi… cine-l cumpără?!
      – Bulgaria.
      – Şi… ce primiţi în schimb?!
      – Ouă.
      – Foarte frumos, ouă pentru chirpici. Şi ce faceţi cu ouăle, le mâncaţi?
      – Nu. Le trimitem în Ungaria.
      – Şi ce primiţi în schimb?
      – Găini.
      – Şi cu găinile ce faceţi?
      – Le trimitem în Polonia.
      – Şi ce primiţi în schimb?
      – Curci.
      – Şi cu curcile ce faceţi?
      – Le trimitem în Cehoslovacia.
      – Şi ce primiţi în schimb?
      – Viţei.
      – Şi cu viţeii ce faceţi?
      – Îi trimitem în Uniunea Sovietică şi primim în schimb bălegar, cu care facem chirpiciul, pe care îl trimitem în Bulgaria.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s