Jurnalul barbatului de peste 30 de ani

Din cauza serviciului meu sedentar si in consecinta a acumularii de grasime pe burta, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal intr-o sala de sport. Am acceptat bucuros si chiar m-am dus personal sa ma programez.

La sala, m-au repartizat la o instructoare personala pe care o cheama Nadia, o bunaciune sculpturala de 26 de ani, model de echipament sportiv dupa cate mi-am putut da seama dupa afisele lipite pe pereti. Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez intr-un carnetel experientele pentru a putea observa eu insumi progresul.
Zis si facut si acum as vrea sa impartasesc cu voi…

Prima zi:
M-am sculat la 6 dimineata cum stabiliseram. Destul de greu sa te scoli din pat ca sa mergi la sala dar totul s-a schimbat cand am ajuns acolo si am vazut ca Nadia ma astepta.
Parea o zeita greaca, ochi verzi si un suras urias, cu buze carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de sala, mi-a aratat aparatele si mi-a masurat pulsul dupa cinci minute de bicicleta…
Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu accelerat dar am profitat ca sa-i fac un compliment si i-am zis ca era din cauza ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra in poponet.
Mi-a facut destula placere s-o urmaresc dand lectii de aerobica la finalul zilei mele de exercitii. Nadia ma mentinea motivat sa-mi fac abdominalele in ciuda durerii mele de abdomen.

A doua zi:
Am baut doua cesti de cafea si intr-un final am reusit sa ies din casa. Nadia m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-a pus sa ridic o bara grea de metal si pe urma s-a mai si hazardat sa-i puna niste greutati! Pe banda de alergat picioarele imi erau cam moi dar am reusit sa fac un kilometru. Surasul sau aprobator si ochiadele ei au facut sa merite osteneala.
Ma simteam grozav.
Era o viata noua.

A treia zi:
Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii a fost punand periuta de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul dintr-o parte in alta. Cred ca am o hernie abdominala. Sa conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a frana masina ma dureau si fl*cii din c*r. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu…
Nadia si-a pierdut un pic rabdarea cu mine pentru ca considera ca strigatele mele deranjau pe ceilalti asociati ai clubului. Ca sa fiu sincer vocea ei mi se parea cam acuta asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea nazala….. si foarte suparatoare. Ma dor c*aiele cand merg pe banda alergatoare si in consecinta Nadia m-a mutat la scara. Ma intreb de ce mama dracului cineva ar inventa o masina care sa faca ceva ce a devenit demodat odata cu aparitia ascensoarelor? Ea mi-a zis ca o sa ma ajute sa fiu in forma si sa ma bucur din plin de viata. Alta imbecilitate de-a ei…

A patra zi:
Nadia ma astepta cu nenorocitii sai ochi verzi sfredelindu-ma ca un pumnal si cu surasul sau batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul de cat am avut nevoie pentru a-mi lega sireturile de la adidasi. Cretina m-a pus sa lucrez la aparate dar cand a fost un pic neatenta am fugit sa ma ascund la baie… A trimis alt instructor dupa mine sa ma caute si drept pedeapsa m-a pus sa vaslesc si… mi-a scapat un partz pe care l-a auzit toata sala. De cand sunt nu m-am simtit mai rusinat.

A cincea zi:
O urasc pe Nadia mai mult decat pe orice alta fiinta de pe lume. Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda fara creier. Daca as mai avea o bucatica de corp care sa nu ma doara i-as trage suturi in fund, mama ei de dobitoaca. A vrut sa-mi lucrez tricepsii. EU NU AM TRICEPSI. Si daca nu vrea sa sparg pardoseala salii sa nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate si nimic altceva ce cantareste mai mult decat un sandwich… Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei nutritioniste, alta slabanoaga imbecila care mi-a dat o lectie de alimentare sanatoasa. Nenorocita habar n-are ce inseamna sa-ti fie foame. De ce naiba n-am avut bafta de ceva mai linistit, cum ar fi un curs de bucatarie sau de coafura?

A sasea zi :
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lasat un mesaj pe robot, cu vocea ei scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca sa arunc naibii telefonul dar pe urma n-am mai avut forta sa-l ridic, nici sa ridic telecomanda televizorului, in consecinta a trebuit sa suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ala de National Geographic. Si a trebuit sa vad un program despre imperecherea pasarilor, si eu care nu ma mai sunt in stare sa f*t de sase zile…

A saptea zi:
L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la slujba ca sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a trecut saptamana asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul sa ma trimita sa fac ceva mai distractiv: un cateterism sau o analiza de prostata…

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Haioase and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Jurnalul barbatului de peste 30 de ani

  1. VictorCh says:

    1. FOARTE raspandit acest gen de atitudine.
    2. Din pacate NICI atitudinea “antrenoarei personale” nu este rara: nu inteleg nici in ruptul capului DE CE se intituleaza “personala” daca de fapt NU tine cont de starea de pornire a celui care si-a luat inima in dinti sa se apuce de miscare pt mentinerea sanatatii: nu vede ca respectivul nu este in forma (desi aparent se apropie de forma hidrodinamica ideala – forma de picatura)? Daca ar incepe mai domol, cu exercitii mai pe masura lipsei de forta (si de entuziasm) a noii “achizitii”, accentuand solicitarea doar pe masura trezirii si exersarii muschilor, ar avea toate sansele sa nu-l piarda de musteriu dupa doar cateva sedinte (poate chiar dupa prima), si respectivul ar fi mai ajutat. Febra musculara e buna si utila (ca dovada ca-ti exersezi muschii catre limita suportabilitatii) doar cu conditia sa nu fie exagerat de intensa, altfel intr-adevar devine incapacitanta si fizic, si – mai ales – psihic.
    3. Afisul e criminal – ar merita incercata o traducere gasind similare expresii romanesti “sportive”.

    • oanaclara says:

      Legat de antrenorii “personali”, nu pot sa ma pronunt. N-am avut asa ceva. E frumos cand esti instruit sa faci astfel de exercitii cu altii si sa nu le aplici nici macar cu tine (ma refeream la persoana mea).🙂
      Textul in sine m-a amuzat zdravan.
      Daca traduc afisul isi pierde din savoare. Prefer sa il las asa, oricum majoritatea oamenilor stiu limba engleza.

      • VictorCh says:

        Hm! Am putea incepe cu aruncarea privirii, cu fuga de raspundere, cu “sapatul” sefului… Cu saritul peste (da’ mai cautati si voi, nu ma lasati numai pe mine!)
        In ACEST sens sugeram “traducerea”, nu traducerea fada a textului intraductibil din engleza (cand se pierd conotatiile, tocmai cele care dau efectul comic)…

  2. brrrrrrrrr…greu la batranete hihi

  3. Admin says:

    Si nu ai invitat bunaciunea la o cafea ? :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s