Ganduri la un pahar cu bere…

Se spune ca daca vrei cu adevarat sa realizezi ceva , poti.

Dar ce te faci cand asta nu depinde numai de tine ci si de o alta persoana? Ce faci daca persoana respectiva te amageste ca asa va fi , ca va fi bine, si apoi, cand vine momentul sa te pui in miscare pur si simplu dispare? Adopta politica strutului, bagand adanc in nisip capul. Ignora problema respectiva sperand ca o va rezolva poate timpul sau altcineva .

Am intalnit o astfel de persoana . A mintit, m-a amagit destula vreme. Am crezut intai in ea, apoi am inceput sa ma indoiesc . Pana la urma am ajuns sa nu mai cred o iota din ce spune si vad ca am avut dreptate.

Ma intreb ce sa ii fac. Sa trag un sut in posteriorul care, logic a ramas afara cand individul a presupus ca a disparut cu totul atunci cand si-a amestecat gandurile cu  nisipul? Sa trec mai departe ignorandu-l ca si cum nu l-as fi intalnit vreodata? Tentante ambele idei…

As avea totusi niste curiozitati nesatisfacute :

– Cum e sa stai cu capul in nisip?

-Ce se vede acolo atat de interesant de multi hotarasc sa adopte politica asta?

-Omule, nu iti intra nisipul in ochi??? Sau privesti in interiorul tau si te minunezi cum ai putut ajunge?

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in personal and tagged , , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Ganduri la un pahar cu bere…

  1. Pingback: De 1 mai 2010 « World of Solitaire's Blog

  2. Camelia says:

    Nu te văd trăgându-i cuiva un şut…poate doar verbal, şi poate nici atunci, că eşti politicoasă şi delicată.
    Acea persoană care te-a amăgit va fi şi ea, la rândul ei, amăgită de viaţă. Viaţa o va amăgi, la rândul ei, paentru ce pe lumea asta totul se plăteşte. Numai că nu ştii când primeşti”nota de plată”…şi nici dacă o vei putea achita.

  3. madMe says:

    Roata se învârte, o să primească şi persoana asta acelaşi tratament la un moment dat şi atunci va înţelege unde a greşit. Până atunci, probabil că un ignore ar fi foarte indicat.😉

  4. Morocanosul says:

    Hai sa vedem etapele dezamagirii:
    – Etapa eu numai eu sunt vinovat/vinovata: Doare al naibii de tare si te invinovatesti ca ai crezut, facut sau nu ai facut diverse chestii
    – Etapa el/ea e de vina: Nesimtita/ nesimtitul dracului atat de mult am sperat, am daruit si el/ea nu face 2 bani
    – Etapa ce ar fi fost daca: Daca ar fi facut sau as fi facut, daca ar fi fost altfel, cum ar fi fost daca….
    Te intorci in trecut si analizezi momente, le modifici, le retraiesti si te napadeste o nostalgie coplesitoare pentru momentele frumoase care au fost si pentru cele care nu au fost si le-ai dorit. Si te si ustura cumplit rateurile.
    Foarte periculos, foarte periculos, poti ramane prizonier aici si te-ai ratat.
    – Etapa eu am ceva de facut: Te eliberezi, ce a fost a fost, am gresit/a gresit nu mai conteaza, am o viata de trait, un suflet de gradinarit, am chemarea mea, rostul meu sub soare. A fost, am trait-o si pe asta, s-a dus !
    Ce urmeaza ?
    Un alt esec sau o fructificare. Dumnezeu stie… asta e viata si merita traita.
    Cateva cuvinte in plus …..
    Eu in general sar la etapa 2 ca tin cu mine, doar nu o sa tineti voi…. etapa 3 e scurta sau dispare, nu imi place trebuie sa gandesti mult si ma oboseste, ma ia asa o ameteala, de n-ati vazut din aia. Si nici romantic nu prea sunt asa ca nu am cu ce o hrani.
    Etapa 4 ? asta da ! am zis ca tin cu mine, sunt si foarte curios. Asa ca sigur abia stept sa vad ce o sa urmeze.
    In general cred ca un sut in fund,e o buna gimnastica de inviorare si gasesc mereu o modalitate sa il aplic. Nu cred in echitatea sortii, nu cred ca Dumnezeu e un contabil care tine registre de evidenta, ar fi odios. Imi place sa cred ca e boier al iertarii si al bunavointei. Nu vreau ca celalat sa consume acelas esec cu al meu. Mai bine nu. Viata e scurta.
    Ce am eu cu celalalt ?

    • oanaclara says:

      Ai perfecta dreptate. De primele 3 etape am trecut… De fapt sunt la a treia si incerc sa ajung la a patra.
      Legat de suturile in fund, n-am putut sa ma abtin , deci le-am aplicat .
      O fi Doamne-Doamne bun , dar stiu ca, poate nu el, poate viata, daca ai facut o tampenie, mai devreme sau mai tarziu se intoarce impotriva ta.
      Cel mai simplu exemplu e cand spui minciuni . Oamenii te asculta o perioada, poate te si aproba, dar la un moment dat , cand realizeaza ca i-ai mintit se indeparteaza de tine , te parasesc…
      Parerea mea e ca exista rasplata pentru tot ce faci, bun sau rau.

    • VictorCh says:

      Frumoasa (si MAI ALES corecta si pertinenta) analiza, cu un amendament: eu obisnuiesc sa formulez spunand ca “hai sa tragem linie sub ceea ce s-a intamplat, sa adunam (si sa retinem) ceea ce am invatat si restul sa stergem cu buretele”.
      BINEINTELES ca uneori acest “sters cu buretele” nu e usor, uneori nici nu reuseste complet si mai razbate “scrisul” precedent chiar si printre “randurile” noilor trairi si relatii, dar este o etapa necesara in procesul lasarii in urma a celor deja petrecute, bune sau rele, pt a nu risca sa ramanem captivi in retrairea trecutului si sa uitam sa mai traim.
      La mine in general prima etapa se cam contopeste cu a doua, predominand cand una, cand cealalta, si fac eforturi pt a accelera si scurta aceasta etapa comuna, si – tot “in general”, nu fara exceptii – sar apoi (dupa consumarea cat mai rapida a efectuarii celor descrise in aceasta completare a mea cu adunatul invataturii) direct la etapa a patra si incerc in mod constient sa trec mai departe si sa-mi traiesc viata, lasand etapa a treia (retrairea) pt momentele rezervate introspectiei, autoanalizei, reveriei – “bucataria psihica interna” uzuala – si ma straduiesc ca retrairea sa se petreaca la modul nostalgic, filtrat prin experienta dobandita (inclusiv in urma momentelor si intamplarilor in cauza), NU la modul revoltat pt ceea ce s-a (sau NU s-a) intamplat.
      PT MINE e FOARTE importanta invatatura pe care o tragem din cele traite pt evitarea repetarii aceleiasi experiente. SAU – daca nu intentionez sa renunt la respectiva actiune – macar pt pregatirea psihicului pt riscul repetarii rezultatului. Spre exemplu, nu intentionez sa renunt la a avea incredere in oameni, cu mentiunea (completarea) ca a devenit o incredere mai prudenta, mai putin oarba si mai pregatita pt a fi retrasa in cazul repetarii “simptomelor” dezamagitoare – mai ofer si a doua sansa dar FOARTE rar – si numai in cazuri exceptionale – pe a treia. Acum sunt la etapa in care fac eforturi constiente pt a nu deveni nedrept si a nu considera drept o prima sansa irosita un comportament care nu e ilogic si nu e contrar bunului-simt elementar dar contravine principiilor mele DACA aceste principii nu le facusem cunoscute in prealabil “preopinentului” explicitandu-le verbatim, caci nu toata lumea are perspicacitatea de a “simti” nuantele trairilor MELE interioare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s