Cum au aparut…micii

Micii se fac din carne de vaca, de la piept si prapore, tocate pana asuda cel ce da. Se tine sa se fragezeasca maiaua o zi si chiar doua, si abia apoi se sareaza, se pune cimbru si samanta de ardei rosu uscat, ramas din toamna pana-n primavara, si se framanta tocatura cu mujdei de usturoi si zeama de carne. Odata sfarsite acestea, se asaza pe gratarul uns cu o aripa de pene de gasca muiate-n seu de oaie, iar dedesubt trebuie sa arda fara flacara carbunii de lemn.
Pastorel Teodoreanu – Gastronomice

Cu o istorie controversata si  o origine pe care si-o disputa grecii, turcii, sarbii si romanii, micii raman in continuare unul dintre cele mai de pret simboluri culinare ale Romaniei, un preparat culinar potrivit pentru iesirile la iarba verde la gratar. Simpli, cu mustar, cartofi prajiti sau paine, micii sunt adevarate delicii culinare, care nu lipsesc de pe masa  romanului atunci cand acesta simte nevoia sa petreaca.

Cum au aparut micii

A fost odata ca niciodata un restaurant in centrul vechi al Bucurestiului de altadata. La Iordachi sau La o idee era restaurantul lui Iordache Ionescu unde din meniu nu lipseau carnatii la gratar. Legenda spune ca intr-o seara cu multi musterii, restaurantul a ramas fara materia prima pentru carnati si anume fara mate. Patronul restaurantului a fost astfel obligat sa puna carnea direct pe gratar. Pentru consistenta, Iordachi a adaugat amestecului de carne cateva condimente si bicarbonat si i-a facut mai scurti decat carnatii obisnuiti.

Succesul mititeilor a fost enorm si au devenit din aceea seara specialitatea casei si unul dintre simbolurile culinare ale Romaniei. Asadar, pe strada Covaci, caci acolo se afla restaurantul, s-a nascut cea mai cunoscuta specialitate culinara romaneasca. Acest preparat inedit pentru acele vremuri a primit numele de “mic” de la umoristul Nicolae T. Orasanu, care frecventa restaurantul lui Iordachi. Lui trebuie sa ii multumim pentru introducerea in vocabular si a altor cuvinte. Umoristul obisnuia sa denumeasca intr-un mod amuzat preparatele de la restaurant. Astfel, micii devin inventia casei, painea era denumita abondenta, gheata a devenit crema de Siberia, scobitoarea este baioneta, tacamul un regulament, tuica o idee, carnatii devin patricieni, ardeiul rosu o torpila, apa o naturala, iar vinul amestecat cu sifon devine sprit.

Sursa: http://timp-liber.acasa.ro/articole/13004-micii—simbolul-culinar-al-romaniei.html

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in Stiati ca... and tagged , , . Bookmark the permalink.

12 Responses to Cum au aparut…micii

  1. furios4you says:

    imi faci pofta,oricum azi nu se mai fac mici ca alta data,prefer sa cumpar carne de mici de la un amic,macelar de meserie si macar stiu ca nu ma otraveste.misto blog

    • oanaclara says:

      Multumesc! Cei mai buni mici din judetul Galati se servesc la popasul de la Hanu Conachi. Merita sa mergi pana acolo . Sunt facuti, la fel, dupa o reteta veche.
      Daca e sa ii cumperi din supermarket, cea mai buna reteta o au cei de la Kaufland.

  2. Iz Andrew says:

    Foarte interesant ,chiar nu stiam.

    • oanaclara says:

      Sincer, uneori ma bantuie idei trasnite… Cand am postat asta ma gandeam ca merg niste mici la gratar. Urmatoarea intrebare care mi-a trecut prin creier a fost: Oare cine i-o fi inventat pe astia?
      Am cautat un pic si asta am gasit. Da, e intr-adevar interesant.🙂

  3. VictorCh says:

    Cred si una dintre variante, o cred si pe cealalta (neavand vreun motiv pt a ma indoi de vreuna), dar – din cate stiu eu – cei mai buni “mici” se fac dintr-un amestec de vita cu oaie (nu stiu proportiile), si anume din partile cel mai greu de valorificat, carnea “de calitatea a treia”, de pe langa incheieturi si tendoane, plina de zgarciuri – se pare ca de acolo provine traditia condimentarii mai… accentuate a micilor (constat ca din “reteta” lui Pastorel Teodoreanu nu reiese ca ar fi folosit piperul, care dupa stiinta mea este unul dintre ingredientele-cheie ale “mititeilor” buni).
    O varianta auzita mai demult recomanda sa fie folosita carne de capra (nu mai retin carne de capra in amestec CU CE, n-am avut niciodata ocazia de a avea acest ingredient, asa ca am uitat – daca oi fi stiut vreodata).

  4. Morocanosul says:

    Fratilor, micii sunt o chestie de poveste !
    Adevarat, reteta corecta este a lui Pastorel. Preparati asaunt savurosi, dar e greu, se cere talent si efort. retetele simple nu sunt si usoare. nu se foloseste piper aici.
    Dozajul si tocatul praporelui e mare incercare, asa ca au aparut variante mai comode.
    Exista si varianta amestecului carne de capra cu carne de vita.
    Reteta cea mai folosita este amestecul carne de vita si carne de oaie, cea din urma are rol de prapore, leaga amestecul si da o aroma….
    Dar baloneaza, asa ca prefer reteta veche.
    La Iordachi era si un vin alb de mare calibru.
    Spre stiinta, cei mai buni mici din Moldova se fac la Barlad ! Exista un singur furnizor pentru tot orasul, asa ca siguranta e garantata. Daca sunt probleme stii cine e furnizorul, dar de 17 ani nu au fost probleme.
    Cine e furnizorul ? Familia Micu !!!
    Chiar nu e gluma.
    Batranul, mezelar vechi si cu har,petecaret de cursa lunga, ne-a lasat amintiri de basm celor care lam cunoscut. S-a savarsit acum 3 ani, dar are 2 baieti vrednici.

    • oanaclara says:

      Te cred pe cuvant. Cand ajung la Barlad, daca voi avea drum pe acolo, promit ca imi cumpar cateva casolete cu mititei si le uit in geanta frigorifica pana la Galati.🙂 Macar asa pot face comparatie cu cei de la Hanu Conachi.🙂

  5. Morocanosul says:

    Dupa punct, romanii incep cu majuscula (si nu numai ei) stiu regula, dar nu a functionat bine tasta “shift”.
    Am schimbat tastatura !

    • VictorCh says:

      Doar n-o sa begam in seama toate fleacurile! Daca acesta ar fi fost primul comentariu pe acest blog poate ca situatia ar fi ridicat oarece semne de intrebare, dar deja cam stim unii despre altii ce, cat si cum stim si putem, si distingem “incidentele tehnice” (nu fusese numai lipsa majusculei, ci si absenta unor semne – “Preparati asaunt savurosi…” – dar nu conteaza cata vreme se intelege ceea ce fusese intentionat a fi comunicat).
      La rigoare, daca se intentioneaza neaparat acuratete (de ce? suntem intre noi, si imprejurarile nu sunt oficiale…), solutia este re-lecturarea si corectarea intregului text, consumand astfel timp mult de care de multe ori nu dispunem – decat sa renuntam la comunicare din lipsa de timp e preferabil sa comunicam cu aceste mici “hâcuri”.

      Referitor la reteta optima: o fi o deficienta a mea, dar PT MINE piperul cu aroma lui (nu neaparat “iuteala”, asta poate fi obtinuta si altfel) s-a vadit a fi un ingredient indispensabil pt ca micii sa-i pot considera deliciosi (poate din cauza unei preferinte gustative – poate gresite – dobandita inca din copilarie); si mai trebuie sa fie suficient de indepartati de cerintele regimului (sarati). Si micii se consuma negresit cu mustar (NU cu sare, cum fusesem servit la Bucuresti)!

  6. Paul says:

    la ce coada am vazut si azi la mici… mersi…not for me :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s