De ce ţipă oamenii unii la alţii?

“Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

Mahatma Gandhi

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in povesti and tagged , , . Bookmark the permalink.

11 Responses to De ce ţipă oamenii unii la alţii?

  1. Paul says:

    uite un comentariu potrivit de pe situl lui mihai dobrovolschi ( dobro.ro ):

    “Suntem un popor de hateri”, imi spune cineva. Statistic, trebuie sa-i dau dreptate. Ura e prezenta la noi peste tot. Pana si strigatul de lupta e cu “uraaa!”. Pe strada e clar: orice intarziere la semafor e apostrofata cu sirene de furie. La televizor se cearta Moculestii sau Dolanestii sau Dichisenii sau Columbenii sau Zavorancele. Zilnic. Ura. Furie. Agresivitate. Copiii se cearta cu parintii, imitandu-i. Vecinii se cearta, inainte sa bea. Si dupa. Colegii se cearta intre ei sau pe la colturi. Femeile barfesc cu ochii mijiti de draci.
    Aveam, intr-un interviu, serioase rezerve ca Dalai Lama ar ramane in toate mintile daca ar trebui sa ajunga zilnic la serviciu, in Bucuresti. Si inca mai am. Am ajuns, in Rapa asta de Bucuresti, niste gasteropode suprafurioase ca ceilalti exista. Norodul nu gandeste.
    Dar noi? Noi gandim? Ne dam seama ca, asa cum or fi ceilalti, ne ajuta? Ca ne fac medicamente? Ca ne duc acasa noaptea? Ca ne fac de mancare? Curat? Ca ne scriu? Ne tin de urat? Ne fac sa radem? Pai ar cam trebui. Cred ca e un iad sa crezi ca iadul sunt ceilalti. Sa simti presiunea lor din batiscaful fragil al ignorantei.
    Cel mai clar se vad lucrurile in comentariile articolelor din spatial virtual. Daca e libera s-o faca exact cum vrea, majoritatea comenteaza injurand. Daca macar limbajul este cenzurat, furia razbate prin porii literelor, ca toxinele prin piele. Ura, furie, resentiment imprastiat. Fara cai de mijloc, fara ratiune. O tara de emotii cu toti presedintii in zodii de apa. “Sa nu renunti la furie e ca si cum ai tine un carbune aprins in mana, ca sa-l arunci mai tarziu in altii. Mana ta se arde”, zicea Buddha acum peste 2500 de ani. Ne miscam si noi?

  2. Paul says:

    tu te referi numai la inimi, dar ratiunea unde e ??
    suntem prea emotivi, dar e o caracteristica a latinitatii…:)

  3. MadMe says:

    Interesanta perspectva. Frumos abordat subiectul. Si tind sa cred ca are 100% dreptate Gandhi.

  4. biatrice says:

    interesant…succes

  5. dara says:

    …s ar putea sa-si schimbe si partea asta cu tipatul nu crezi?….e destul sa ti stie id si ti trimite si virusi….rautatea a atins cote impresionante…nu poti sa mai faci o gluma..se intelege totul invers…..si dna Ghandi are dreptate…..

  6. Morocanosul says:

    Si ura si iubirea ne misca inainte, important e cum le valorizam. Am facut lucruri rele manat de ura, dar am facut si lucruri mari, am facut lucruri bune iubind am facut si prostii.
    Nu suntem condusi de ratiune ci de afecte.
    Motorul intim al ratiunii noastre nu e logoca ci sentimentele, care inseamna o descatusare e colosala de energie.
    Nea Gandhi stia ce spune despre sentimente, pentru ca a facut prima revolutie nonviolenta fizic din istorie.
    Nu si-a urat dusmanii, nici nu i-a iubit,nu a acceptat. E mare lucru sa stii sa nu accepti, ca si contrariul. Stia ce spune despre sentimente indianul.
    Ura e seaca si fara, perspectiva, te saraceste. Tradeaza o lipsa de creativitate.
    Spunea Paul sau doar adera la ideea ca “Ura, furie, resentiment imprastiat. Fara cai de mijloc, fara ratiune.”
    Dar calea de mijloc (aia logica) poate fi o fundatura, avem nevoie de o solutie ca sa putem respira amplu, liber.
    Acum ceva timp un batran extremist spunea: Nadejdea,naste credinta si credinta dragoste, iar dragostea spera fara incetare si crede, “Dragostea este îndelung rabdatoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău. Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată…”
    Incalcite cartile vechi.

    Ratiunea unde e ? In inima desigur.
    Exista o inteligenta a sentimentelor, cum si o logica. Henri Bergson a scris o “Logica a sentimentelor”……….
    Naucitor triptic dragoste, speranta, credinta. Dragostea spera si crede, cel ce spera iubeste speranta sa si crede,asa cum cel ce crede e statornic in dragostea si nadejdea lui. Dragoste, credinta si speranta, se nasc halucinant una din alta.
    Iti aduci aminte Paul, sau ai uitat ?

    Adevarat, inimile se distanteaza cu o viteza teribila, ma uimeste cum, cuvintele sunt din ce in ce mai reci si strabat tot mai greu distanta dintre mine si prietenii mei.
    De ce toate astea ? Habar nu am, poate pentru ca ma salbaticesc.

  7. Dat dracului, Gandhi ăsta!

  8. deeati says:

    Si eu ii sustin povestea:P

  9. online says:

    cititi blog-ul intreg, destul de bine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s