Citate din Albert Camus

Nimic de pe lume nu merită să te facă să renunţi la ceea ce iubeşti.

Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată; asta înseamnă iubire.

În adâncurile iernii, am învăţat că în mine este o vară invincibilă.

Fiecare clipă a vieţii poartă în ea o valoare de miracol şi o faţă de eternă tinereţe.

Dragostea e un lucru pe care trebuie să ştii să-l pretinzi.

Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: “Există o singură datorie. Aceea de a iubi”.

Nu, n-aţi înţeles că totul constă în a o lua de la capăt.

Nu merge în spatele meu, s-ar putea să nu conduc. Nu merge în faţa mea, s-ar putea să nu te urmez. Mergi lângă mine şi fii prietenul meu.

Acum stiu că omul este capabil de fapte mari. Dar dacă nu este capabil de un sentiment mare, atunci nu mă interesează.

Trebuie să trăim şi să creăm. Să trăim până la lacrimi.

Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit.

Nu vreau să fiu un geniu, am destule probleme încercând să fiu om.

Nu vei fi niciodată fericit dacă vei continua să cauţi ce este fericirea. Nu vei trăi niciodată dacă vei căuta sensul vieţii.

Cum poţi să-ţi închipui, de pildă, un oraş fără porumbei, fără arbori şi grădini, unde nu auzi nici bătăi de aripi, nici foşnet de frunze, un loc neutru, ca să spunem totul? Schimbarea anotimpului nu se citeşte decât de pe cer.

Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fără stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al cestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.

Dacă un stăpân nu se poate lipsi de sclavul său, care din cei doi este un om liber?

Un intelectual este cineva a cărui minte se veghează pe ea însăşi.

Aici trăieşte un om liber. Nimeni nu-l serveşte.

Dacă există un lucru pe care-l poţi dori întotdeauna şi obţine uneori, acesta este afecţiunea umană.

Nu aştepta judecata cea de pe urmă. Ea se poate face zilnic.

Oamenii se grăbesc să judece spre a nu fi ei înşişi judecaţi.

Binele e o visare, un proiect mereu amânat şi urmărit cu un efort istovitor, o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă. Numai răul poate merge până la marginile sale şi domni absolut.

Nu trăim sentimente care ne transformă, ci sentimente care ne sugerează ideea de transformare. De pildă, iubirea nu ne purifică de egoism, dar ne face să-l simţim şi naşte în noi ideea unei patrii îndepărtate, unde acest egoism nu şi-ar mai găsi locul.

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in maxime si cugetari and tagged , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Citate din Albert Camus

  1. DianaEmma says:

    “Nu merge în spatele meu, s-ar putea să nu conduc. Nu merge în faţa mea, s-ar putea să nu te urmez. Mergi lângă mine şi fii prietenul meu.” unul dintre citatele mele preferate…

  2. bianca says:

    nimic de pe lume nu merita sa te faca sa renunti la ceea ce iubesti….preferatul meu:X:X::X:….tot tmp trebuie sa lupti pt ce iubesti

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s