“Păţania pisoiului” de Ion Serebreanu

 Ninge! totu-i luminos!

Alb e sus şi alb e jos,

Iar pisoiul dimineaţă

Se-ntreba pe sub mustaţă:

-“Cum din cerul mohorât

Mări de lapte-au izvorât?

Ce de lapte!… îl beau tot!”

Dar vârându-şi micul bot

În zăpada cea pufoasă

Strănută şi… ţuşti în casă!

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in versuri and tagged , , . Bookmark the permalink.

9 Responses to “Păţania pisoiului” de Ion Serebreanu

  1. Victor says:

    Hm! De Serebreanu uitasem (sa-mi fie rusine!)
    Multumesc pt ca mi l-ai amintit cu dulceata asta de poezie pt copii!
    (Parc’-ai fi stiut ca eu sunt “fan felin”!)

  2. Victor says:

    Multumesc! Din inima!
    (M-ai nenorocit: de vreo ora stau ca prostul in fata ecranului si nu fac altceva decat sa “sar” intre clipurile inrudite – razand de unul singur, ca prostu’, incat a venit doamna mea sa vada ce-a patit saracu’ odoru’ ei!)

    • oanaclara32 says:

      Cu placere! Si mie imi plac felinele. Sunt frumoase.

      • Victor says:

        Sunt egoiste (cu exceptia “mamelor” cu pui mici – fata de puii lor). Dar frumoase si caline. Si-mi plac si le iubesc de peste cinci decenii, de cand inca nu-mi dadusem seama cat de egoiste sunt. (“Dupa” deja eram “hooked”, addicted, degeaba m-am mai “desteptat”.😀 )

      • oanaclara32 says:

        Au un “ceva” special. Sunt moi, pufoase si periculoase in acelasi timp. Ciudata combinatie!

      • Victor says:

        Nu-i nimic teribil de ciudat in aceasta combinatie, pur si simplu relatia este de cauzalitate: sunt CU ATAT MAI PERICULOASE cu cat sunt mai moi si mai pufoase, intrucat (atunci cand ASA vor) nu le constati prezenta auzindu-le si/sau vazandu-le venind, ci doar simtindu-le ghearele dupa ce ajung.
        Ciudate sunt doar sentimentele contradictorii pe care le trezeste in noi acest tip de combinatie de caracteristici: totodata le vrei si mai aproape (ca sa le poti mangaia blanita si sa le auzi “torcand”), si cat mai departe (ca sa nu risti cumva un atac prin surprindere), si asta IN CIUDA diferentei de talie!
        Din fericire pt mine, placandu-mi atat de mult pisicile inca din copilaria mea mica, cand spiritul de observatie este mai dezvoltat (prima mea amintire din viata nu este cu mama, ci cu o pisica), am invatat in CE imprejurari CUM sa ma port cu o pisica (SI in functie de felul – dealtfel foarte subtil – in care are primele reactii), astfel incat de peste patru decenii n-am mai avut din partea lor “surprize insangerate” (cu sangele meu).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s