“Banciuri” :))

Iata o selectie de intrebari care au fost puse in realitate de catre unii avocati unor martori in timpul unor procese care au avut loc in Statele Unite. In unele cazuri, este furnizat si rasunsul dat de unii martori mai ascutiti la minte. Aceste fraze au fost extrase dintr-o carte intitulata “Disorder in the Court”.

Avocat: Domnule doctor, inainte de a incepe autopsia ati verificat pulsul?
Martor: Nu.
A: Ati verificat tensiune arteriala?
M: Nu.
A: Ati verificat daca respira?
M: Nu.
A: Atunci este posibil ca pacientul dumneavoastra sa fi fost in viata in momentul cand ati inceput autopsia?
M: Nu.
A: Cum puteti fi atat de sigur de asta, domnule doctor?
M: Deoarece creierul sau era intr-un borcan pe biroul meu.
A: Dar pacientul nu putea, totusi, sa fie in viata?
M: Acum daca stau sa ma gandesc, este posibil sa traiasca exact in momentul acesta indeplinind o functie de avocat pe cine stie unde…

Avocat: Ati intretinut relatii sexuale cu el la New York?
Martor: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.
A: Ati intretinut relatii sexuale cu el la Chicago?
M: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.
A: Ati intretinut relatii sexuale cu el la Miami?
M: Nu.

Avocat: Pe ce data este aniversarea dumneavoastra?
Martor: 15 iulie.
A: Ce an?
M: In fiecare an.

Avocat: Aceasta boala va afecteaza memoria?
Martor: Da.
A: In ce mod va afecteaza memoria?
M: Am uitat.
A: Ati uitat… Puteti sa ne dati un exemplu de ceea ce ati uitat?

Avocat: Care a fost primul lucru pe care vi l-a spus sotul dumneavoastra?
Martor: A spus “Unde sunt, Cathy?”.
A: Si de ce va enervat chestia asta?
M: Pentru ca pe mine ma cheama Susan.

Avocat: Si unde a avut loc accidentul?
Martor: Pe la kilometrul 499.
A: Si unde se gaseste kilometrul 499?
M: Probabil intre kilometrii 498 si 500.

Avocat: La ce distanta se aflau vehiculele in momentul coliziunii?

Un turist american viziteaza Londra, cand de-o data simte “o mica nevoie urgenta”. Cauta, cauta si nu gaseste nici o toaleta. Neavand incotro, intra jenat pe o straduta, se apropie de un colt mai intunecat langa un zid mai inalt si incepe sa deschida fermoarul de la pantaloni. Dar, inainte de-a continua, simte o bataie usoara pe umar. Se intoarce si langa el se afla un politist englez tipic.

– Excuse me, Sir – spune politistul – este absolut interzis a urina in locuri publice. Americanul se scuza cat se poate de rusinat, dar ii spune ca nu are incotro, ca nu se mai poate abtine si nu gaseste WC.

– Va voi ajuta, Sir – zice politistul – veniti cu mine. Il conduce pe turist spre o portita in zid si-i arata drumul in interior. Turistul intra si ochii aproape ca-i ies din orbite. Se afla intr-o superba gradina, intretinuta, plina de aranjamente cu iarba, flori, tufe si copaci.

Politistul face un gest larg cu mana si-i spune, inainte de a se retrage discret:

– Aici va puteti rezolva problema oriunde, Sir. Take your time! Americanul procedeaza intocmai, respira usurat si la iesire il intreaba pe politist:

– Officer, multumesc din suflet, asta-i celebra Amabilitate Engleza, nu-i asa?

– No, Sir – raspunde politistul – noi o numim Ambasada Franceza…

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
– Doamna, dar sunt puse invels…
Intr-adevar, erau puse gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
– Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!!
In loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sã il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
– Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
– Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!
– Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield…

Un mare scriitor

Era odata un tanar care isi dorea foarte mult sa devina un “mare” scriitor. Cand i se cerea sa explice ce intelege prin “mare” el spunea:
“Vreau sa scriu lucruri pe care sa le citeasca toata lumea, lucruri la care lumea sa reactioneze la un inalt nivel emotional, lucruri care sa-i faca sa planga, care sa-i faca sa tipe, sa se vaite de durere, de disperare, de disperare si de enervare! ”
Dorinta i s-a indeplinit, oamenii reactioneaza chiar asa cand vad randurile scrise de el! Tanarul lucreaza pentru Microsoft… scrie mesaje de eroare!

Pacea interioara

Va spun si voua asta, pentru ca la mine a functionat.
Vazand un simplu anunt, am ajuns sa citesc un articol in ziar care mi-a adus, in sfarsit, pacea interioara.
In articol scria: “Poti obtine pacea interioara daca termini toate lucrurile pe care le-ai inceput! ”
Asa ca, azi dimineata, am terminat o sticla de vodca, una de vin rosu, ce mai ramasese in sticla de Jack Daniels, cutia de Distonocalm de pe noptiera si o cutiuta cu bomboane. Si, la naiba, deja ma simt mult mai bine!
Trimite asta tuturor celor care vor sa-si gaseasca pacea interioara…

Un american viziteaza Bucurestiul cu un taximetrist. Trec pe langa guvern:
– Ce este cladirea asta asa mare?
– Este palatul guvernului, domnule!
– Si in cat timp a fost construita?
– Cam in 10 ani!
– Mult timp! La noi era gata in 2 ani! Stiti ca noi avem o tehnologie mai avansata!!! Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg si americanul iar intreaba:
– Cladirea asta ce e?
– Este sediul primariei, domnule!
– Si in cat timp a fost construita?
– Cam in juma’ de an!
– Mult… la noi era gata in 2-3 luni! Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung si la Casa Poporului:
– Ooooooo, dar ce e cladirea asta? La care taximetristul:
– Nu stiu, ca azi dimineata nu era aici!

I love you! zice englezul!
I love you! raspunde ecoul!
Je t’aime! zice francezul!
Je t’aime! raspunde ecoul!
Te iubesc! zice romanul!
Te iubesc! raspunde ecoul!
In sfarsit randul chinezului, care zice Xoan asxon moix!
Raspunde ecoul: Ce, mah ???????

Se rataceste o calugarita intr-un oras nou si se lasa seara. La un colt de strada vede o doamna si curioasa dar si putin infrigurata paseste spre ea.
– Spuneti-mi va rog de unde aveti hainele astea asa frumoase si scumpe?
– Pai fac un francez sa se simta bine si am ce haine vreau.
Si mai curioasa o intreaba din nou.
– Dar bani de unde ai atatia?
– Fac un englez sa se simta bine si am cati vreau.
– Da masina aia scumpa de unde o ai?
– Fac un neamt sa se simta bine si am ce masina vreau.
Nervoasa pleaca mai departe, gaseste in final drumul spre manastire si se pune sa doarma. Noaptea pe la 12 bate cineva timid in usa. Da’ calugarita:
– Du-te dracului parinte Ilarie cu biscuitii tai cu tot!

Suna unul la macelarie:
-Aveti picioare de porc?
-Da!
-Si cap de curcan?
-Da!
-Urat trebuie sa mai aratati…

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
This entry was posted in bancuri and tagged . Bookmark the permalink.

2 Responses to “Banciuri” :))

  1. loryloo says:

    Ce mi-au placut alea cu avocatii!! :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s